O zi cu scriitoarea Ileana Vulpescu, la Târgu-Jiu

O întâmplare neîntâmplătoare

Aş fi vrut să rămîi dacă n-ai fi avut niciodată gîndul să pleci. 

Cum aş putea să îmi iau răspunderea de-a te face să alegi ceva numai pentru că acel ceva este ceea ce-am ales eu? 

Nimeni n-are dreptul să aleagă pentru altul, oricît l-ar iubi.

 

Ileana Vulpescu, Arta conversaţiei

12 minus 1

... capete de acuzare

într-un strigăt 

cicatrici în loc

gânduri fără apărare

pe jăratic

acolo lăsate fără cer

mai să-și iasă din minți

 

„și nu mă voi teme de ce-mi va face omul“

 

numai Unul Dumnezeu

judecător

nimeni altul

dinainte

tocmit anume

după

 

Eli Gîlcescu

Așa mi-a rămas în minte sărutul

... până departe

până aproape

afară de tăcere 

nu mai era nimeni 

nimeni

Plouă și parcă ploaia îți desenează chipul pe geam

 

plouă și parcă ploaia îți desenează chipul pe geam

caii poartă flori roșii la ham

de-aș fi arhimandrit, te-aș pune la mănăstire hram

 

plouă pe hulube, pe perdele, pe geamuri de trăsuri

în părul tău e mireasma unei păduri

jderii poartă coronițe de fragi și de muri

 

plouă și ploaia îți desenează chipul pe ferestre

caii sălbatici poartă flori la căpestre

e ziua în care dumnezeu ne dă de veste

 

plouă din zori până-n asfințit

fiecare șoaptă e ca o scăpărare de chibrit

minutarele în ornice au ruginit

 

plouă și parcă ploaia îți desenează chipul pe geam

caii poartă flori roșii la ham

de-aș fi arhimandrit, te-aș pune la mănăstire hram

 

constantin preda

Unde s-a dus?

unde s-a dus lumina

zilei de ieri?

poate-au bătut-o în cuie

niște dulgheri

 

poate-au bătut-o în cuie

poate au tras-o la rindea

poate s-a ascuns în plumbul

ploii din inima mea

 

poate nici n-a fost

sau a fugit în pădurea de arțari

oare-au bătut-o în cuie

niște tâmplari?

 

unde s-a dus

din zori spre seară?

poate-au acoperit-o albinele

(în stup), cu ceară

 

unde s-a dus lumina

zilei de ieri?

poate-au bătut-o în cuie

niște dulgheri

Constantin Preda

Se adună ulii

... în Ziua Sfârșitului

cât pentru o viață

ce e,

ce nu e,

ce nu se cade să fie

cea de dinainte

cea de după

 

Eli Gîlcescu

5.05.21

O femeie puternică

 Cristian Teodorescu

... pe care nenorocirile grele care au lovit-o n-au izbutit să-o dărîme. Dar au făcut-o să se izoleze. Își datora momentele de mulțumire sie însăși, cînd îi apărea cîte o carte. Despre romanul ei cel mai cunoscut Arta conversației s-a scris puțin, deși a fost o carte de mare succes la cititori. Succes meritat! Ne știam din vedere. Mai apropiat am fost cu soțul ei, cu care stăteam de vorbă despre cărți rare și despre traducerile lui din franceza veche.

Cînd traducătorul lui Gargantua a intrat în partidul lui C.V. Tudor am fost uimit și decepționat, chiar dacă într-o vreme scrisese în Săptămîna lui Eugen Barbu. Doamna sa nu i-a reproșat niciodată în public această alegere. Îmi place să cred că n-a fost încîntată. Ea îl mai strunea din boemia lui. Citesc despre ea că ar fi fost săracă. Nu-i adevărat. După ce i-au murit soțul și fiica, s-a tot însingurat pînă cînd singurătatea i s-a transformat într-o carapace din care nu mai ieșea cu anii. La revedere, doamnă Ileana Vulpescu.

https://www.facebook.com/cristian.teodorescu.334

O femeie puternică, pe care nenorocirile grele care au lovit-o n-au izbutit să-o dărîme. Dar au făcut-o să se izoleze. Își datora momentele de mulțumire sie însăși, cînd îi apărea cîte o carte. Despre romanul ei cel mai cunoscut Arta conversației s-a scris puțin, deși a fost o carte de mare succes la cititori. Succes meritat! Ne știam din vedere. Mai apropiat am fost cu soțul ei, cu care stăteam de vorbă despre cărți rare și despre traducerile lui din franceza veche.

Cînd traducătorul lui Gargantua a intrat în partidul lui C.V. Tudor am fost uimit și decepționat, chiar dacă într-o vreme scrisese în Săptămîna lui Eugen Barbu. Doamna sa nu i-a reproșat niciodată în public această alegere. Îmi place să cred că n-a fost încîntată. Ea îl mai strunea din boemia lui. Citesc despre ea că ar fi fost săracă. Nu-i adevărat. După ce i-au murit soțul și fiica, s-a tot însingurat pînă cînd singurătatea i s-a transformat într-o carapace din care nu mai ieșea cu anii. La revedere, doamnă Ileana Vulpescu.

66Tu, Daniel Vorona, Cipariu Dan Mircea şi alţi 63

9 comentarii

1 distribuire

Îmi place

Comentează

Distribuie

Gânduri de rămas-bun

Maria Cojocaru 

Nu mai știu ce am simțit după ce am citit cartea ”Arta conversației”, dar îmi amintesc că o tot răsfoiam, notam citate, o îndrăgeam și mă bucuram sau mă întristam de suferințele Sînzianei… și când auzeam că doamna Ileana Vulpescu a scris altă carte, alergam neobosită până când o aveam… și același ritual… trăire, citate, asemănare cu situații trăite de mine… așa am simțit de fiecare dată… alături de inegalabila noastră doamnă! Mă impresiona prin omenie și judecată dreaptă, prin viața tuturor presărată neapărat… cu înțelepciunea părinților, bunicilor… ori numai un om bun, cald, omenos, dar care nu se abate de la principiile sănătoase de viață și cu fermitate și într-un fel propriu ți le transmite subtil, delicat și te pune pe gânduri… transmite așa! Un om frumos la chip și suflet, tonic, înțelept, cu umor care te făcea să vezi totul minunat... repet... un OM de la care am învățat să iau și să iubesc oamenii așa cum sunt! Când vorbea de toți și de toate... ai fi ascultat-o uitând de timp pentru că era omul înțelept, calm, bun... care învăluia zbuciumul sufletesc în puterea de a merge mai departe, judecându-te întâi… pe tine! Cu ironii fine, zâmbea amar, dar transmitea aceeași liniște… și o lecție de viață izvorâtă din demnitatea cu care și-a trăit durerea și suferința! Cumplit... trist... fără cuvinte! Aș fi putut să scriu mult și frumos pentru tot ce a fost și ne-a dăruit doamna Ileana Vulpescu, pentru modestia și noblețea sufletului său, pentru profesionalismul și seriozitatea vizibilă, dar lacrimile mi se înnoadă în ochi și suflet și nu găsesc cuvinte alese pentru Omul atât de talentat și discret!

Un chip frumos,dar resemnat, O demnitate… de urmat! Cu dăruire și inimă mare Ne-a dăruit ”povești nemuritoare”! Cu dragoste și cu recunoștință Noi vă purtăm în inimi cu credință… De ce? Pentu că ați avut un suflet mare Ce-a dăruit crâmpei de viața, cu drag, la fiecare!

Vă respectăm... Vă prețuim Și veșnic noi vă pomenim!

Dumnezeu să-o ierte și să-o odihnească pe Doamna sufletului nostru, Ileana Vulpescu!

Un reper inepuizabil de inspirație

 

Primaria Municipiului Craiova 

12 mai la 20:53  · 

Ileana Vulpescu predă, de astăzi, arta conversației îngerilor. Pentru generații întregi a fost un reper inepuizabil de inspirație, un model de atitudine civică, un om de o valoare inestimabilă.

A scris proză şi teatru, a tradus din literaturile engleză, franceză şi spaniolă şi a semnat versiuni în limba franceză din literatura modernă şi din cea contemporană românească.

Cetățean de onoare al Craiovei din 2015, Ileana Vulpescu a rămas fidelă, de-a lungul întregii sale vieți, valorilor unei lumi distinse.

Condoleanțe familiei și apropiaților!

Drum lin, Ileana Vulpescu!

https://www.youtube.com/watch?v=nmwp8GU6evQ

Eli Gîlcescu

Omagiu prin lectură

Biblioteca Judeteana Alexandru & Aristia Aman Craiova

Ieri la 15:04  · 

Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” aduce un omagiu scriitoarei Ileana Vulpescu, care a încetat din viață ieri, 12 mai 2021, la vârsta de 89 de ani. 
Ileana Vulpescu s-a născut la data 21 mai 1932, în comuna Bratovoiești, județul Dolj. De la vârsta de 7 ani a locuit în Craiova, unde a urmat cursurile Școlii „Regina Elisabeta” și ale Liceului de fete „Elena Cuza”. Studiile superioare le-a urmat la Facultatea de Filologie a Universității din București, Secția franceză, în perioada 1953-1958, unde a susținut licența cu specializarea limba și literatura franceză. A lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei Române și a fost membră a Uniunii Scriitorilor din România încă din 1972.
Ileana Vulpescu a scris proză și teatru, cel mai cunoscut roman al său, „Arta conversației”, ajungând best-seller înainte de 1989. A tradus din literaturile engleză, franceză şi spaniolă, şi a semnat versiuni în limba franceză din literatura modernă şi contemporană românească.
În urmă cu patru ani (2017), Ileana Vulpescu dona o colecție de peste 1300 de volume către Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” – acest „loc sacru”, așa cum obișnuia să amintească scriitoarea biblioteca din orașul în care și-a petrecut adolescența. 
Colecţia este alcătuită din cărţi rare, în limba franceză, din domeniul filologic, tipărite la sfârşitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX, precum şi câteva reviste. Actualmente, fondul „Ileana Vulpescu” este constituit la nivelul Muzeului Cărții și Exilului Românesc. 
Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” aduce un omagiu scriitoarei Ileana Vulpescu printr-o expoziție online care cuprinde cărțile ce îi poartă semnătura, cărți ce aparțin fondului de carte al Bibliotecii „Alexandru și Aristia Aman”. 
„Îi invit pe cititori să-și creeze propriile citate din cărțile marii doamne a literaturii românești. Acesta este adevăratul omagiu adus Ilenei Vulpescu: citiți-i cărtile! 
La secția noastră de împrumut se afla zeci de volume care vă așteaptă. Cărțile au fost scoase de către colegele noastre și așteaptă să fie împrumutate. Este un îndemn și pentru cei mai tineri, care nu ii cunosc cărțile, dar și pentru cei care vor să-i reciteasca opera. Vă provoc să postați pe rețelele sociale fotografii cu voi si cărțile, fotografii însoțite de un mic citat din cartea respectivă. Acesta este, cu adevărat, respectul pe care îl arătăm fața de Ileana Vulpescu și îl datorăm memoriei ei.”, este mesajul managerului Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman”, Lucian Dindirică.
Cititorii Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman” pot împrumutata sau pot consulta în sala de lectură următoarele cărți ce poarta semnătura scriitoarei Ileana Vulpescu: „Arta compromisului”, „Arta conversației”, „Candidații la fericire”, „Carnetul din port-hart”, „De-amor, de-amar, de inimă albastră”, „Noi, doamnă doctor, când o să murim?”, „Notă informativă bătută la mașină”, „Pe apa sîmbetei”, „Preludiu”, „Rămas-bun casei părintești”, „Sărută pământul acesta”, „Viață, viață, legată cu ață”.
Doar câteva zile o mai despărțeau pe Ileana de cea de-a 89-a aniversare. Nu s-a mai întâmplat. A trecut la cele veșnice ieri, 12 mai 2021.

Dumnezeu să o ierte și să o odihnească!

Expoziția poate fi vizitată aici

https://fb.watch/5sRzr0h9xS/