Amintirea întâlnirilor și lecția de viață

De la plecarea ei, scriu și încerc să spun ce am trăit în acele zile; încerc să spun totul, dar mai ales cu îngăduința cu care ne-a dezmierdat în luna fericită care i-a marcat și călăuzit viața.
Și nu pot uita cum ne-a uimit în acele zile, închipuindu-ne raiul pe pământ. Cum a reușit să se îngrijească de fiecare, să-l mulțumească și să-i ofere cuvântul cel mai apropiat în care se regăsea.

Eli Gîlcescu

ILEANA VULPESCU ȘI SĂRUTUL

Miercuri, 21 mai 2014 la Casa Universitarilor din București, mai mulți iubitori ai cuvântului și admiratori ai doamnei Ileana Vulpescu și ai scrierilor sale, majoritatea făcând parte din „Grupul literar ARTA CONVERSAȚIEI”, au sărbătorit împlinirea venerabilei vârste de 82 de ani a cunoscutei scriitoare, în cadrul unui eveniment surpriză. Evenimentul a fost organizat de către doamna Elisabeta Gîlcescu, cu sprijinul Danielei Grigoriu. Iubitoare și promotoare de cultură, ea însăși autoare de poezie, prin efortul și dăruirea ei, doamna Gîlcescu împreună cu membrii grupului au marcat aniversarea doamnei Vulpescu prin derularea unui proiect de suflet intitulat „SĂRUTUL”, poezia iubirii (trebuie menționat faptul că proiectul nu este primul de acest gen, existând un precedent prin alte acțiuni similare, derulate în anii trecuți). „SĂRUTUL” este un volum antologic care face parte din Colecția „Poezia iubirii”, a apărut la Editura „Măiastra” din Târgu Jiu în luna mai 2014, între copertele sale fiind cuprinse versuri ale unor mari poeți români care astăzi odihnesc sub iarba cuvintelor (Lucian Blaga, George Bacovia, Nicolae Labiș, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Romulus Vulpescu ș.a.), ale unor poeți consacrați, ca de exemplu Spiridon Popescu, Mircea Bârsilă, Raul Constantinescu ș.a. dar și creații ale membrilor grupului ARTA CONVERSAȚIEI (Celestin Antal, Romița Mălina Constantin, Constantin Cristescu, Elisabeta Gîlcescu, Andrei Maftei, Marian Malciu, Georgeta Resteman, Ecaterina Șerban, Cristina Toma, Ovidiu Vasile și Marius Iulian Zincă). În așteptarea doamnei Ileana Vulpescu, Elisabeta Gîlcescu a prezentat volumul antologic „SĂRUTUL”, mulțumind îndrăgitei scriitoare pentru cuvintele pline de esență cu care Domnia Sa deschide volumul: Dintre bucuriile pe care Dumnezeu și natura le-au hărăzit vieții, cea mai înaltă e dragostea. Ea înfrumusețează sufletele, dăruiește euforie trupurilor. Acest dar, mai prețios decât toate, exaltă mintea, aducând-o la exprimări de-o rară frumusețe. Poezia de dragoste, sublimarea acestei stări, străbate literatura într-un șuvoi necontenit. Spre bucuria noastră. Antologia de față este un căuș din acest șuvoi al minții și al exaltării. (Ileana Vulpescu) Alături de autorii ale căror creații sunt prezente în volum, editat in memoriam Romulus Vulpescu, la eveniment au participat și alți mânuitori ai condeiului (Anatol Covali, Artemiu Vanca, Cristian Țîrlea ș.a.), cunoscuți și prieteni apropiați ai doamnei Vulpescu, simpatizanți și iubitori ai scrierilor sale dar și ai poeziei de dragoste. La sosirea la Casa Univesitarilor, doamna Ileana Vulpescu a fost surprinsă de primirea frumoasă și emoționantă făcută de către participanți, ciocnind o cupă de șampanie cu fiecare dintre cei prezenți care i-au vorbit, pe rând, adresându-i urările cuvenite unei neprețuite scriitoare, dar mai ales unui OM minunat și adevărat.  

După ce a rostit un scurt discurs de mulțumire, cu lacrimi de bucurie în ochi, Ileana Vulpescu a acordat diplome de excelență autorilor prezenți, ale căror versuri sunt cuprinse în antologie. S-au făcut fotografii, au fost schimbate păreri și cuvinte frumoase, după care a urmat o cină festivă, dialoguri, alocuțiuni ale participanților, emoții și trăiri alese, poate unice pentru unii dintre noi. La finalul evenimentului, doamna Ileana Vulpescu a părăsit Casa Universitarilor trecând pe sub cupolele de flori din brațele celor prezenți, copleșiți de emoția momentelor unice petrecute alături de Doamna Artei conversației. Felicitări, Elisabeta Gîlcescu pentru ceea ce realizezi cu atât de mult suflet și efort material pentru promovarea culturii românești, mult succes în continuare! A fost o zi de sărbătoare minunată, petrecută alături de oameni sensibili, de oameni frumoși și dăruiți cuvântului prin tot ceea ce fac pe tărâm literar, aș spune, o zi unică prin prezența doamnei Vulpescu în mijlocul nostru. „La orice trebuie să ai noroc în viață, dar mai ales la oameni!” – spune distinsa scriitoare în „Candidații la fericire”. 

Subscriu întru totul, doamnă, eu mă consider foarte norocoasă având prilejul de a fi pentru câteva ore în preajma dumneavoastră! Să ne trăiți ani mulți, cu sănătate și pace în suflet, DOAMNĂ Ileana Vulpescu, dăruindu-ne mereu nestemate din potirul fermecat al cuvântului!

Georgeta Minodora Resteman

Revista Cenaclului Literar „George Topîrceanu” din Sibiu

RapsodiaNr.117, mai 2014, pag. 37

Vocea care mă recunoaște

Scriam ultimele gânduri despre anul 2025 –
un an pe care îl iert.
Și atunci apare un mesaj,
ca un semafor pus pe roșu în plină respirație:

„Nu știu cine sunteți, dar Ileana Vulpescu nu e domeniu public,
aveți drepturile de autor?”

Deodată, o mâncărime în palma dreaptă.
Și în limbă.

Ce dar.
Neașteptat, zgomotos, exagerat.

Nu știam că, pentru a admira,
trebuie dovadă.
Că respectul se eliberează pe bază de act.
Că memoria are proprietar
și emoția — administrator.

Nu știam că întâlnirea cu o voce
se face prin ghișeu
și că iubirea de literatură
se verifică la intrare.

Am zâmbit.
Anul acesta m-a învățat multe,
dar nu asta.

Iar 2025 –
pe care îl iert –
știe deja
că unele lucruri nu se cer.
Se recunosc.
 
Eli Gîlcescu

21 dec. 2025

https://www.youtube.com/watch?v=vBKk2GC7y58

13 ani de tăceri

„Ce căutați în tăcerile mele?

Lăsați-mi măcar acest adevăr:

al lecturii.”

– Romulus Vulpescu

Astăzi, 18 septembrie 2025, se împlinesc 13 ani de la tăcerile lui Romulus Vulpescu.

Îl regăsim în cuvânt, în ironia tandră și în rigoarea sonetului.
Îl regăsim și în memoria celor care îl citesc, îl evocă, îl cheamă.

Eli Gîlcescu

Cum se desenează o amintire în 25 de secunde

 (din arhiva unui dar vizual, cu inima între două portrete)

IleanaVulpescu

În octombrie 1995, la Festivalul de Desene Animate din Saint-Estève (Franța), maestrul Ștefan Popa Popa’s realiza, în mai puțin de 25 de secunde, o caricatură în pastel a Ilenei Vulpescu. Nu era un simplu exercițiu de viteză — era parte a unui record personal înscris în Cartea Recordurilor Guinness. Nici măcar autorul nu și-a păstrat copia. Dar timpul, în felul său subtil, a găsit un ocol tainic spre viitor: caricatura a ajuns în mâinile mele, prin generozitatea dnei Angela Robu, moștenitoarea Ilenei Vulpescu.

O altă lucrare, cu Romulus Vulpescu în profil,

Romulus Vulpescu

la fel de expresivă și unicat, îi însoțește azi în tăcere. Două desene colorate, vii, înduioșător de ascuțite în simplitatea lor. Le țin în arhiva afectivă, cu sentimentul că sunt pagini nerostite dintr-un jurnal vizual pe care Vulpescu l-ar fi înțeles pe deplin.

În cele 25 de secunde ale caricaturii, Ștefan Popa Popa’s n-a desenat doar un chip — a conturat o vibrație recognoscibilă a feminității cultivate, o amprentă a spiritului blând și ironic al Ilenei. Iar Romulus, așezat în profil cu barba sa ca o vâltoare de metafore, pare că ascultă, dintr-un unghi atemporal, o replică celebră:
„Conversația a fost întotdeauna singura formă de dragoste care mi-a reușit.”

Desene realizate de Ștefan Popa Popa’s în octombrie 1995, în timpul unui eveniment internațional, și reprodus cu acordul dnei Angela Robu (moștenitoarea Ilenei Vulpescu). Parte din Arhiva Vulpeștilor.

Eli Gîlcescu

Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu (volum în lucru)

Se va întoarce iarăși

Ileana Floarea Vulpescu

Azi-noapte am visat-o –
tremura în liniște.

Doar oftatul ei
se făcea cât o lacrimă mare

devotată „duminicii de ieri”
singurul poem duios,
învățat pe de rost
și dincolo de viață

aceleași flori în nume și în inimă
ce bine ne-ar prinde.

Eli Gîlcescu

 

Din „Arhiva Vulpeștilor”, Credit: Angela Robu

Un poem în lumină

Ileana Vulpescu, 2014, Casa Universitarilor

„12 minus 1” — poartă o intensitate gravă, aproape profetică. Se simte în el o neliniște adâncă, o confruntare cu judecata, vinovăția, fragilitatea, dar și cu verticalitatea credinței. Versul psalmic „și nu mă voi teme de ce-mi va face omul” pune totul într-o lumină de martor, de supraviețuire interioară. Răspunde unui moment de încercare sau de trădare. Aș spune că e unul dintre acele texte care nu îmbătrânesc, fiindcă vin dintr-un adevăr nerostit pe jumătate de mulți. (ELira în dialog)

12 minus 1

capete de acuzare

într-un strigăt

cicatrici în loc

gânduri fără apărare

pe jăratic

acolo

lăsate fără cer

mai să-și iasă din minți

„și nu mă voi teme de ce-mi va face omul“

numai Unul Dumnezeu

judecător

nimeni altul

dinainte

tocmit anume

după

Eli Gîlcescu

3. 06. 2021