Nu mai lăsați Viața să împartă ceea ce Moartea poate uni

No more let Life divide what Death can join together. (P.B.Shelley)

Bărbat învins

Şters din agenda cîtor frumuseţi
Şi-a multor urîciuni contemporane,
Toţi anii anulaţi i-aduni, să-nveţi
Cum să contempli vîrsta-n filigrane:

Un filigran – al tău – de zbîrcituri,
Răsfrînt în ochii lucii de plăcere;
Şi celălalt – al fragedei făpturi -
Reţeaua ei cu sânge care cere.

Nu-ţi pasă – îţi închipui! – crezi că uiţi,
Dar gîtul, sec de patimi, vrea să urle!
În ce pupile poţi să te mai uiţi
Să nu vezi abolirea primei turle?

De ghiaţă-s toate buzele-n oraş;
De milă – calde, coapse-n aşternuturi;
Sleit – surîsul tău de nărăvaş
Pe care  – cinic – n-ai cui să-l mai fluturi...

N-ai renunţat să le-ameţeşti c-un vers?
Mai speri un geamăt tînăr dincotrova?
Sunt morţi amanţii toţi în univers:
N-a existat decît un Casanova.

Desigur, telefoanele s-au stins
Şi toate taximetrele-s în pană:
În orice cană e-un bărbat învins
Şi-n orice mit defunct musteşte-o rană.

Nu, n-am să plîng, deşi nu pot să cred
Că n-am s-o-mbrăţişez pe cea-mai-rece!
„I weep for Adonais – he is dead...“*
Şi-asupră-i oare cine-o să se plece?

Romulus Vulpescu

* "Plîng pentru Adonai - care-a murit..." (Shelley, Adonais. An Elegy on the Death of John Keats, 1821, stanţa 1, versul 1)