Sergiu Cioiu
Rămîi în strălucitoare LUMINĂ!
„La 80 de ani, cum nu mă pregătesc de
grădiniţă, am tras şi eu nişte concluzii despre lumea-n care trăim. Pământul -
socot - este ori un loc de ispăşire ori o colonie penitenciară a altei lumi,
iar noi, orişicum, cobaii. Cu aceste vederi, am zis că, dacă tot mi s-a dat
viaţă, atunci s-o trăiesc. Modest, fără fumuri, într-o lume tot mai restrânsă.
Oricum, altă viaţă nu mi-aş dori. Scriu fiindcă am vrut să comunic în felul
ăsta cu semenii mei. Am trăit pînă la 15 ani în regim monarhic, pe urmă în
comunism şi din 1990, în regimul succesor acestuia, în care s-au ilustrat o
mulţime de „nepoţei” ai Kominternului.
Bine - un bine pentru toată lumea - n-a
fost niciodată-n România; şi nicăieri pe Pământ.
Nu mi-a fost drag internaţionalismul
comunist, nu mi-e drag nici internaţionalismul capitalist. Mă doare să văd că
patriotismul este asimilat sifilisului şi blenoragiei.
Mă-ntristează să văd că, în comparaţie cu
politica, bordelul este o mănăstire. Că învăţămîntul este o parodie, că-n
spitale trebuie să-ţi aduci şi tifon de-acasă. La acest ultim capitol am bătut
de departe comunismul. Cultura a ajuns o aventură individuală, iar limba română
din mass-media, o păsărească de râs şi de plâns. Ce fac eu? Mă uit cum fuge
timpul. Viaţa m-a-nvăţat să râd cu măsură şi să-mi economisesc lacrimile. Dacă
într-un viitor neprecizat cineva m-ar mai citi şi m-ar comenta, aş dori să se
refere doar la ceea ce-am scris. N-am nimic de ascuns autobiografic, dar îmi
consider viaţa cât se poate de banală; deşi n-am trăit-o-n dorul lelii.
La 80 de ani - le urez tuturor (şi mai
ales celor tineri) să-şi întărească vârtos cocoaşa, să-şi poarte cu demnitate
crucea şi să se bucure de fiecare clipă ca şi când ar fi ultima.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu