* * *

(21 mai 2021 – în amintirea Ilenei Vulpescu)

S-a stins căutând un indiciu,
nu ceea ce-a văzut și-a citit
și-a trecut prin ea adânc,
ca un copac cu rădăcini răspândite în larg
căruia vrei să-i porți de grijă,
așa cum i-a fost trupului:
atât cât să-l acopere,
nimic mai mult.

Când ești pe picioare
și toată lumea te ia de bun,
puține lucruri le poți controla
în bine sau în rău —
doar dacă ești atent la oameni,
dacă îi cunoști.

Trebuie ca în fiecare clipă
să moară ceva,
ca altceva să-i ia locul.

… iar eu nu știu
la ce gând să mă opresc mai întâi,
la ce amintire.

Oricare ar fi,
aș simți-o ca o adiere, un fior,
în sufletul celor
care au iubit-o necondiționat.

Și aș lua-o ca pe o minune,
crezând că Dumnezeu
n-a scăpat-o din mâini,
ci întinerea, an de an,
arta conversației –
un echilibru atent și real
de continuitate,
protecție
și speranță
în vremuri uimitoare –
un fel de magie,
ca o întoarcere la cititorii Bibliotecii Aman

și nu numai

S-a stins,
încet-încet,
fără să fi băgat cineva de seamă
secunda,
împinsă de întâmplare.

S-a stins
când n-avea încotro –
și setea aceea de mister,
de adevăr

s-a stins,

cum nimic n-a fost
să deschidă iar inimi
gata să plângă,
să râdă,
să plâng.

Eli Gîlcescu

Serafim de veșnicie

S-a stins căutând un indiciu,

nu ceea ce a văzut și a citit 

și a trecut prin ea adânc  

ca un copac cu rădăcini răspândite în larg

căruia vrei să-i porți de grijă

așa cum i-a fost trupului 

atât cât să-l acopere, nimic mai mult

când ești pe picioare și toată lumea te ia de bun

puține lucruri le poți controla în bine sau în rău

doar dacă ești atent la oameni, dacă îi cunoști.

Trebuie ca în fiecare clipă să moară ceva, ca altceva să-i ia locul.

Iar eu nu știu la ce gând să mă opresc mai întâi. La ce amintire.

Oricare ar fi, aș simți-o ca o adiere, un fior

în sufletul celor care au iubit-o necondiționat,

și aș lua-o ca pe o minune,

crezând că Dumnezeu nu a scăpat-o din mâini,

întinerind an de an arta conversației –

un echilibru atent și real de continuitate,

protecție și speranță în vremuri uimitoare –

un fel de magie, ca o întoarcere la cititorii Bibliotecii Aman 

și nu numai.

 

S-a stins, încet-încet, fără să fi băgat cineva de seamă secunda

împinsă de întâmplare 

s-a stins 

când n-avea încotro

și setea aceea de mister, de adevăr

s-a stins 

cum nimic n-a fost

să deschidă iar inimi

gata să plângă, să râdă,

să plâng

 

RIP Ileana Floarea Vulpescu

21Mai 1932 – 11 Mai 2021

Fie-i sufletul blând veșnic amintit!

Universalitatea bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare

Biblioteca Judeteana Alexandru & Aristia Aman Craiova 

În urmă cu patru ani și jumătate, în ianuarie 2017, Ileana Vulpescu ne dona peste 1100 de volume (cărţi rare, în limba franceză, din domeniul filologic, tipărite la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului XX, precum şi câteva reviste).

La finalul lui 2018, colecția s-a mărit. Aproape 6000 de cărți au completat fondul inițial.

Actualmente, fondul de carte „Ileana și Romulus Vulpescu” este una dintre cele mai mari și mai bogate colecții ale Muzeului Cărții și Exilului Românesc.

Scotocind prin documente și prin cărțile donate, una dintre colegele noastre, bibliotecara Raluca Sandu, a scos la lumină două distincții importante primite de Ileana Vulpescu în ultimii ani de viață și aflate astăzi în posesia noastră.

Le semnalăm și ilustrăm mai jos, în ordine cronologică:

- placheta primită de Ileana Vulpescu în iunie 2015, atunci când Primăria și Consiliul Local al Municipiului Craiova i-au conferit titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Craiova;

- Ordinul Steaua România în grad de Cavaler, conferit în 2017 de Președintele României.

#aman

O aventură spirituală

Ați ales un dar, poate cel mai frumos, plin de candoare și sinceritate, de modestie și noblețe, de adevăr (singurul adevăr), care obligă la respect și neuitare, o datorie, un dar de suflet pentru cititorii Artei conversației.

V-a ales, insistent, tenace, cu o discreție formidabilă, de înnobilare a artei.

Vă mulțumim pentru minunata clipă de bucurie, pentru Cartea Vieții, la vedere, în care eroina Ileana Vulpescu s-a întrecut pe sine!

De undeva, vă mângâie gestul, cu căldura și lumina cu care ne-a obișnuit.

Știe că întreaga colecție de carte a Vulpeștilor este în loc bun.

Și îi veți întreține lumina.

Ileana Vulpescu la Biblioteca Județeană Alexandru și Aristia Aman, 5 iunie 2015

Eli Gîlcescu