S-a stins căutând un indiciu,
nu ceea ce a văzut și a citit
și a trecut prin ea adânc
ca un copac cu rădăcini răspândite în larg
căruia vrei să-i porți de grijă
așa cum i-a fost trupului
atât cât să-l acopere, nimic mai mult
când ești pe picioare și toată lumea te ia de bun
puține lucruri le poți controla în bine sau
în rău
doar dacă ești atent la oameni, dacă îi cunoști.
Trebuie ca în fiecare clipă să moară
ceva, ca altceva să-i ia locul.
Iar eu nu știu la ce gând să mă opresc
mai întâi. La ce amintire.
Oricare ar fi, aș simți-o ca o adiere,
un fior
în sufletul celor care au
iubit-o necondiționat,
și aș lua-o ca pe o minune,
crezând că Dumnezeu nu a scăpat-o din mâini,
întinerind an de
an arta conversației –
un echilibru
atent și real de continuitate,
protecție și
speranță în vremuri uimitoare –
un fel de magie, ca o întoarcere la cititorii Bibliotecii Aman
și nu numai.
S-a stins,
încet-încet, fără să fi băgat cineva de seamă secunda
împinsă de întâmplare
s-a stins
când n-avea încotro
și setea
aceea de mister, de adevăr
s-a stins
cum nimic n-a fost
să
deschidă iar inimi
gata să
plângă, să râdă,
să plâng
RIP Ileana Floarea Vulpescu
21Mai
1932 – 11 Mai 2021
Fie-i
sufletul blând veșnic amintit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu