S-a stins căutând un indiciu,
nu ceea ce a văzut și a citit
și a trecut prin ea adânc
ca un copac cu rădăcini răspândite în larg
căruia vrei să-i porți de grijă așa cum i-a fost trupului
atât cât să-l acopere, nimic mai
mult,
când ești pe picioare și toată
lumea te ia de bun
puține lucruri le poți controla
în bine sau în rău
doar dacă ești atent la oameni,
dacă îi cunoști.
Trebuie ca în fiecare clipă să moară ceva, ca altceva
să-i ia locul.
... iar eu nu știu la ce gând să mă opresc mai întâi,
la ce amintire.
Oricare ar fi, aș simți-o ca o adiere, un fior
în sufletul celor care au iubit-o necondiționat,
și aș lua-o ca pe o minune,
crezând că Dumnezeu nu a scăpat-o din mâini
întinerind an de an arta conversației –
un echilibru atent și real de continuitate,
protecție și speranță în vremuri uimitoare –
un fel de magie, ca o întoarcere la cititorii Bibliotecii
Aman
și nu numai.
S-a stins, încet-încet, fără să fi băgat cineva de
seamă secunda
împinsă de întâmplare
s-a stins
când n-avea încotro
și setea aceea de mister, de adevăr
s-a stins
cum nimic n-a fost
să deschidă iar inimi
gata să plângă, să râdă,
să plâng
RIP Ileana Floarea Vulpescu
21Mai 1932 – 11 Mai 2021
Fie-i sufletul blând veșnic amintit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu