Sunt atât
de aproape de acest miracol al omului, acest loc în care „dumnezeirea este
pretutindeni; și când uiți de tine însuți, și când te simți umil, și când te
dăruiești. Divinitatea rămâne în opera ta; ea este magică...“ Dacă unii au
plâns, s-au bucurat, au îmbrățișat-o, au îngenuncheat, i-au auzit glasul, și tu
poți. Vino, vineri 22 aprilie 2016, ora 10, la o plimbare pe urmele lui Constantin
Brâncuși. Vă propun o altfel de poezie, poezia prezentă, profundă, cu noi înțelesuri,
poezia nemuririi, poezia infinită, printre arbori, să dăm mâna, să dăm floare...
Vino să
vezi ce înseamnă o clipă de strălucire, sub imensitatea văzduhului, în preajma
luminii din suflet, acolo unde „se strâng vorbe nerostite, gânduri cărora nici
n-ai ști să le dai un nume, lacrimi neplânse la vremea lor...“
Eli
Gîlcescu
Citate: Constantin Brâncuși, Ileana Vulpescu (în ordinea citării)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu