Unii au
plâns, s-au bucurat, au îmbrățișat-o, au îngenuncheat, i-au auzit glasul profund,
cu noi înțelesuri, sub imensitatea văzduhului, în preajma luminii din suflet,
acolo unde „se strâng vorbe nerostite, gânduri cărora nici n-ai ști să le dai
un nume, lacrimi neplânse la vremea lor...“
(Eli Gîlcescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu