A meritat să așteptăm cuvântul, să-l semănăm peste tot, în
copiii noștri, în nepoții noștri, cuvântul care măgulește, care va păstra ceva
din sufletul ei, care va rămâne în timp, care se va întoarce iarăși să dea
prilej să amintească, să recunoască, până când ne deprinde să descifrăm
adevărul, până acolo în inima ei puternică, locuită de o liniște fără margini, până
când se va întoarce...
A meritat să așteptăm cuvântul care veselește sufletul.
Am meritat acest aprilie, făgăduit să ne fie încântare și blândețe,
în preajma sfințitei zi a Floriilor, sărutul ales dintr-un vis tăinuit, cu
înfiorări de veșnicie
Am meritat să ascultăm glasul care îmbrățișează, îngenunche
și doare.
A meritat! (Eli Gîlcescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu