| Ileana Vulpescu |
chiar dacă nu am sărutat crucea
înainte
nu m-am rugat îndeajuns
am lipsit de
la Sfânta Liturghie
am uitat de milostenie
din nou
fiecare zi
ținându-mă de mână
până acolo
unde nimeni nu mai știe
nimeni pe lume
chiar dacă le simt dureros lipsa
mila Domnului
mesajul Reginei
întru pomenire
tot ce ar mai fi putut face
mai simplu
mai mișcător până în adâncul inimii
învierea și viața
un truc pentru
ziua cea de pe urmă
„Nu sunteți singuri!“
Eli Gîlcescu
22-26 dec.21
https://cararile.blogspot.com/2021/12/doar-craciunul-atat-de-dumnezeiesc.html
... tăcută
ca un poem fără cuvinte
un poem de ger cu soare
și fum alb
ultimul din acest an
încă visător
până mi s-a strâns inima
încărcată de reproșuri
cu mirosul cenușii umezite
te-a plâns și marea
în toate culorile
în legitimă apărare
cel mai fericit Crăciun
Eli Gîlcescu
19 – 20 decembrie 2021
Foto credit UBOR
Fără teama de a fi contrazisă, pot spune că s-a întrecut pe sine însăși.
Întâlnirile cu idolul mult iubit al cititorilor de pretutindeni și al prietenilor din grupul „Arta conversației XXI“ sunt de-a dreptul memorabile, istorice.
S-a priceput să echilibreze cuvântul cu o abilitate superlativă, de câte ori își întâmpina prietenii. Asculta poezii, citea manuscrise, corecta, îndemna tinerii să scrie.
Nu cred să-i fi rămas cuiva datoare. Printr-un aotograf pe o carte din Colecția Ileana Vulpescu, printr-un mesaj video transmis tinerilor, de fiecare dată, cu respect, mulțumea celor care au găzduit-o, celor care au scris despre ea, celor care au sărbătorit-o.
Domnul s-o aibă în pază! Cu mare mila Lui!
Eli Gîlcescu
18.12.21
Foto: Vasile Pleșea (aprilie 2016,Târgu Jiu
| Teatrul „Elvira Godeanu“ Târgu Jiu |
| Teatrul „Elvira Godeanu“ Târgu Jiu |
| Teatrul „Elvira Godeanu“ Târgu Jiu |
| Teatrul „Elvira Godeanu“ Târgu Jiu |
| Teatrul „Elvira Godeanu“ Târgu Jiu |
și lumina fără putere, ca și cum o toamnă nesfârșită ar domni peste grădini,
cu greutate, fără s-o audă.
Doar o visez. La fel de solemnă.
Și demnitatea care i s-a cuibărit în trup. Și fala, și maiestatea impunătoare.
Și cântecul ei
trist până la capăt
Chiar dacă viața, ploaia și norii nu
țineau pasul cu ea
Amintirile ei fragile, rezervele ei simple, nicidecum luxoase,
i-au redat putere și curaj.
Uneori, i se părea că Dumnezeu și lumea o uitaseră.
MB: „Nu l-ar putea lua Municipalitatea, direct?“
IB, mai inspirată, mi-a propus să-l iau eu.
Sau cei 4349 membri Arta conversației.
Totul s-ar termina în liniște și în chip fericit.
Mai ales discret. Fără firme intermediare. Fără publicitate.
Fără acest divertisment „cool“ printre
locuri rare și rime agile.
Ne-a lăsat dragostea în palmă, iar noi am rănit-o, am murit-o a doua oară.
Vechi cicatrici ca picăturile de ploaie pe genunchi și glezne –
cicatrici ce o despart de cei care n-au apărut niciodată în duminicile de ieri,
pe care le-a iubit mult
și au însemnat totul.
Fie și aripi pentru încă un centimetru de viață,
într-un curcubeu,
când și când,
zâmbind
Eli Gîlcescu
7 dec. 21 (7 luni in memoriam)
... sau o tăcere mormîntală
A fost cel mai modest om de cultură. Doar cîțiva îi
pot sta alături. Din ce în ce mai puțini în timpurile noastre.
Prietenoasă cu cel ce voia să-i calce casa. Și în
orice loc, în orice moment, înnobilînd inimi, clipă de clipă. O casă mereu
deschisă pentru prieteni, o casă plină de cărți, așezate una lângă alta, cu
iubire ca pentru o ființă, cărți multe...
Mai țineți minte colindul din decembrie 2012?
Florentin, Elisabeta B., Iulia, Valentin... În prag, cu același zîmbet duios...
Azi, tristețea mă pune pe gînduri. Și doare.
O altă poveste.
Nu cred că și-ar fi dorit s-o citească.
Nici s-o trezească pe cea de ieri
Nici să asculte tăcerea mormîntală a casei
... dincolo de ușă, însîngerîndu-și mîna
Eli Gîlcescu
... doar azi
din cer
îngeri de zăpadă
nepriponiți pe-o parte
cealaltă strânge din dinți
în așteptare
priviri zidite-n prudență
un alt exil
ultimul zâmbet
pe apă pe iarbă
... doar azi
noapte de piatră
Eli Gîlcescu
30.11.21