... sau o tăcere mormîntală
A fost cel mai modest om de cultură. Doar cîțiva îi
pot sta alături. Din ce în ce mai puțini în timpurile noastre.
Prietenoasă cu cel ce voia să-i calce casa. Și în
orice loc, în orice moment, înnobilînd inimi, clipă de clipă. O casă mereu
deschisă pentru prieteni, o casă plină de cărți, așezate una lângă alta, cu
iubire ca pentru o ființă, cărți multe...
Mai țineți minte colindul din decembrie 2012?
Florentin, Elisabeta B., Iulia, Valentin... În prag, cu același zîmbet duios...
Azi, tristețea mă pune pe gînduri. Și doare.
O altă poveste.
Nu cred că și-ar fi dorit s-o citească.
Nici s-o trezească pe cea de ieri
Nici să asculte tăcerea mormîntală a casei
... dincolo de ușă, însîngerîndu-și mîna
Eli Gîlcescu
De ochii lumii
RăspundețiȘtergere… niște ulii mereu la pândă
au furat cutia milei
nimeni nu s-a întrebat de ce
te-au îmbrăcat frumos
mulți
nu te cunoșteau
nici Dumnezeu
nu mai văzuse atâta lume
să tragă de ea
până nu mai e
Eli Gîlcescu
2.12.21