Locuri de poveste

Am un respect deosebit pentru omul care locuiește la doi pași de mine, într-o lume plină de surprize, o lume pe care am iscodit-o de la intrare și până în locurile de poveste, de întâmplări, de surprize. 

I-am iscodit ființa, privirea vie, proiectată în strălucirea sticlei, ca o revelație continuă, ca o permanentă teofanie; pentru că știe să atingă culmi, vibrează, se înflăcărează și simte tentația demiurgiei, iar orgoliul infinit l-a salvat de la cădere. 

Îi sunt recunoscătoare pentru darul de ieri, pentru dimensiunea lui, în preajma unui Crăciun, rânduit special scriitoarei Ileana Vulpescu. Ce poveste! Ce colind!

De atunci, păstrez un gând de mulțumire neîntrerupt minunatului artist sticlar Mihai Țopescu. 

Două lucrări unicat, un sfeșnic și un scaun al tăcerii brâncușiene.

 

Eli G.