Se afișează postările cu eticheta tăcere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tăcere. Afișați toate postările

mai 21, 2026

Cu aceeași recunoștință




Ne-a învățat că iubirea nu este numai freamătul începutului.
Este și răbdarea de a rămâne lumină când timpul trece 
peste oameni și peste vise.

Citind-o, am aflat că sufletul are memorie, 
că tandrețea poate fi o formă de adevăr și 
frumusețea unei conversații începe întotdeauna cu respectul pentru celălalt.

De aceea tăcerea ei nu a închis o conversație.
A lăsat-o mai departe în grija noastră.


Eli Gîlcescu

ianuarie 30, 2025

Locuri de poveste


Am un respect deosebit pentru omul care locuiește la doi pași de mine, într-o lume plină de surprize, o lume pe care am iscodit-o de la intrare și până în locurile de poveste, de întâmplări, de surprize. 

I-am iscodit ființa, privirea vie, proiectată în strălucirea sticlei, ca o revelație continuă, ca o permanentă teofanie; pentru că știe să atingă culmi, vibrează, se înflăcărează și simte tentația demiurgiei, iar orgoliul infinit l-a salvat de la cădere. 


Îi sunt recunoscătoare pentru darul de ieri, pentru dimensiunea lui, în preajma unui Crăciun, rânduit special scriitoarei Ileana Vulpescu. Ce poveste! Ce colind!

De atunci, păstrez un gând de mulțumire neîntrerupt minunatului artist sticlar Mihai Țopescu. 

Două lucrări unicat, un sfeșnic și un scaun al tăcerii brâncușiene.

 

Eli G.