dacă țineai arca deschisă câteva clipe
sau mai multe
nu aș fi blestemat nici pământul
nici marea
nu m-ai fi lăsat
să mă minunez de ce văd și aud
până o altă primăvară-vară
fără interdicții
fără bastoane incomode
în fața înaltei curți
mă voi trezi mușcată din toate părțile de
văduva neagră
asmuțind încolo și încoace
un poem
zgomotos
din cenușă
ca o lovitură de ciocan
să aud marea
Eli Gîlcescu
„Parcă aș vrea să mă dau nopții cu totul și eu“
scria Raul Cârstea, acum un an.
Îmi este greu să vorbesc la trecut de
Doamna Ileana Vulpescu. Am avut parte de cea mai mare mângâiere,
atunci când a fost „îngerul“ din sala de spectacol ce mă urmărea cântând. A
poleit cu aur modestul meu CD „elegia mâinii“ cu prefața scrisă.
Am înțeles că sunt „ales“ de Dumnezeu să
am parte de o așa onoare. O parte din sufletul meu, a plecat alături de Ileana
Vulpescu (11 mai 2021).
Ăsta este singurul motiv pentru care am postat „Felinarele și noaptea“.
Și cealaltă parte a sufletului a plecat de curând, cu 11
zile înainte de a comemora un an de la tăcerile doamnei Ileana Vulpescu.
În semn de recunoaștere, cu nemărginită gratitudine, îi pomenim pe toți cei
ajunși acolo.
Încă un motiv pentru „Felinarele și noaptea“
Grea e și inima mea, cui aș putea să mă plîng,
I-am învățat mai pe toți, ei către mine să vină,
Grea e și inima mea, greu îmi e umărul stîng,
Inima mea, de sub el, sîngeră tristă lumină.
Am să mă sting într-o zi, eu, incredibil lămpaș,
Și cum lumină va fi, moartea tăcînd voi găsi-o,
Grea e și inima mea, dacă un secol prea laș,
Liber atît nu ne dă, să ne mai spunem adio.
Tot ce-am crezut s-a întors, pașii făcuți îi
regret,
Mie spunîndu-mi mustrări, eu mă grăbesc la iertare,
Grea e și inima mea care se stinge încet,
Dramele voastre purtînd, numai a mea n-o mai doare.
....................................................................................... (Adrian Păunescu)
Eli Gîlcescu și Arta conversației
mă întreb
cine s-ar bucura
aflând de trecerea mea
prin acel loc
marea
dansa peste zâmbetul tău
... dacă țineai arca deschisă câteva clipe
sau mai multe
nu aș fi blestemat nici pământul
nici marea
nu m-ai fi lăsat
să mă minunez de ce văd și aud
până o altă primăvară-vară
fără interdicții
fără bastoane incomode
în fața înaltei curți
mă voi trezi mușcată din toate părțile de
văduva neagră
asmuțind încolo și încoace
un poem
zgomotos
din cenușă
ca o lovitură de ciocan
să aud marea
Eli Gîlcescu
