dacă țineai arca deschisă câteva clipe
sau mai multe
nu aș fi blestemat nici pământul
nici marea
nu m-ai fi lăsat
să mă minunez de ce văd și aud
până o altă primăvară-vară
fără interdicții
fără bastoane incomode
în fața înaltei curți
mă voi trezi mușcată din toate părțile de
văduva neagră
asmuțind încolo și încoace
un poem
zgomotos
din cenușă
ca o lovitură de ciocan
să aud marea
Eli Gîlcescu
... căutând un
indiciu
fără să dea glas
din tot ce a văzut
ce a citit în oameni
ce a trecut prin ea
acolo
unde bunătătea se
simțea
peste tot
nimic interzis
nimic incomod,
doar un cuvânt
sau câteva să fi fost
și atâtea altele
într-o noapte,
una singură și lungă,
ascultând marea
din toate părțile,
ca și cum ar simți ce se petrece
(un poem în lucru, scris (ca toate celelalte) cu dragoste,
admirație și respect, neschimbate)
Eli Gîlcescu
