O poveste cu flori

 

Ileana Vulpescu

Mai 2016

În fiecare zi

Mi-e dor de ea, un dor în fiecare zi. Și nu știu de ce, dar mă văd alături, la BNR, la Casa Universitarilor, la Gaudeamus... Cu privirea, cu gândul, nu știu cum, reușea să mă atragă în universul ei, în locuri de lumină, cu propria măsură, propria modestie, simplă, firească, omenească, când își amintea povești despre oameni, despre relațiile dintre ei, despre fragilitatea vieții. Și mai ales când simțea „singurătatea ca pe-o inevitabilă condiție sufletească“, când nimeni nu te mai caută, când cercul prietenilor devine foarte strâmt.

Mereu am simțit-o puternică, în stare să lupte cu boala. Viața, pentru ea, a fost și este o luptă. Și mă bucur că a câștigat această luptă.

Pentru că o iubesc, am ales să-i scriu. Cu aceeași dragoste de mai înainte. Așa ca un asentiment, de cine știe unde, de cine știe cât.

Eli Gîlcescu

https://webdidacticanova.blogspot.com/2019/08/jocuri-de-cuvinte-cartea.html

Mânuitori de grai și suflet

Constanța, Colegiul Național „Mircea cel Bătrân“, Mai 2016

Constanța, Curtea Brâncovenească, Mai 2016

                                                  Constanța, Colegiul Național „Mircea cel Bătrân“, Mai 2016

Eli Gîlcescu