azi, când îți voi vorbi despre frumusețea ei, despre rostul
ei, și ceea ce vei auzi ca să te facă și mai puternic, și mai prudent, și mai
înțelept, să te privești altfel, să crezi în tine, să te apropii
de oameni, de păsări... să-ți așezi sufletul în lumină, să privești,
să mângâi, să osândești la viață, acolo unde alții izbesc, mânuiesc, dau dovadă
de sânge rece, fără a avea ceva viu în ei...
De ai fi avut răgaz, doar de o clipă, să fi venit în
biserica de ieri, ai fi plecat liniștit și împăcat cu tine pentru a-i descifra, în timp, adevărurile ei; de i-ai fi dat ascultare, i-ai înălța rugăciuni, așa
cum se înalță îngerilor, sau te-ai fi apropiat și la ureche i-ai fi șoptit: „și
eu cred ca dumneavoastră“.
A pornit cu acest gând de copil, de aici, din Țara lui
Brâncuși, unde a lăsat un dor, un dor permanent, acolo pe scena Teatrului „Elvira
Godeanu“, un dor atât de demn și devotat al marii doamne a artei conversației.
Iar în acest ceas de patimi, se multiplică la infinit
(Eli Gîlcescu)
