Cu patru secunde mai rapid decât calculatorul

Ileana Vulpescu

Acest desen colorat a fost realizat de 

Ștefan Popa Popa’s (România), 

în mai puțin de 25 de secunde, 

în timpul Festivalului de 

Desene Animate de la Saint Esteve (Franța), 

în octombrie 1995, 

și este parte a unui record personal

pentru înregistrarea sa în Cartea Recordurilor Guinness.

Ştefan Popa Popa's este cel mai rapid caricaturist din lume, recordul său fiind omologat de Cartea Recordurilor, în 1995, când a realizat, în Franţa, 131 de caricaturi pe oră. Realizările sale de excepţie în domeniul graficii, precizia şi viteza cu care captează esenţa unei figuri, l-au impus drept una dintre cele mai prestigioase personalităţi ale artei plastice contemporane.

A publicat caricaturi în principalele ziare şi reviste din toată lumea. Portrete semnate Popa's sunt deţinute de peste două sute de şefi de state şi de guverne, şi mari personalităţi ale lumii, între care: Bill Clinton, Jimmy Carter, Ronald Reagan, George W. Bush, Vladimir Putin, Boris Elţîn, Jose Manuel Barosso, Dominique de Villepin, Francois Mitterrand, Madeline Allbright, Tony Blair, Petru Lucinschi, Vaclav Havel, Silvio Berlusconi, Aleksader Kwasniewski, Helmuth Kohl, Nelson Mandela, Tom Jones, Susanne Kastner.

Când fac un portret îl înțeleg pe cel din fața mea și apoi îl așez pe hârtie. Primele manifestări artistice au fost la vârsta de 5 ani și au fost pe fețe de masă și cearceafuri. De fapt un schimb energetic. În portret, ochiul reprezintă oglinda sufletului, iar expresia grotescă, respectiv caricaturală, nu este influențată de starea mea. În portret, harul Domnului reprezintă 99 %, Reîncărcarea mea energetică reprezintă în continuare un secret. (Ștefan Popa Popa’s)

În Franța, în octombrie 1995, André Baur scria despre Ștefan Popa Popa’s că „este o forță a naturii..., este singurul om care a fost cu patru secunde mai rapid decât calculatorul“.

 

Photo credit: Angela Robu

Ileana Vulpescu – un har autentic

 https://cvlpress.ro/08.06.2015/prozatoarea-ileana-vulpescu-a-poposit-cateva-ore-in-craiova/

Deși și-a petrecut cei mai frumoși ani ai vieții în Craiova, orașul despre care face referiri nostalgice în multe din romanele sale, scriitoarea Ileana Vulpescu, ajunsă la o vârstă înaintată, nu a mai vizitat Bănia de foarte mult timp. Vineri, când a fost invitată să participe la ședința solemnă a Consiliului Local Municipal Craiova, în cadrul căreia i-a fost conferit titlul de „Cetățean de Onoare”, Ileana Vulpescu a fost dornică  să profite de această ocazie și să petreacă un timp, cât de puțin, în orașul tinereții sale. Popasul pe care și l-a dorit prozatoarea a fost, unde altundeva, decât la bibliotecă.

Înainte să ajungă la ceremonia solemnă, care a fost găzduită la Opera Română Craiova, Ileana Vulpescu a vizitat Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman”. Directorul bibliotecii, Lucian Dindirică, a poftit-o pe scriitoarea Ileana Vulpescu să treacă pragul Casei Memoriale „Elena Farago”, acolo unde sunt adăpostite câteva din lucrurile de preț ale bibliotecii. Vizita a fost scurtă dar sugestivă pentru autoarea celebrului roman „Arta conversației”, Ileana Vulpescu amintindu-și cum treceau orele pe nesimțite atunci când intra în această clădire ca tânără elevă, la actualul Colegiu Naţional „Elena Cuza”. Cu multă generozitate, prozatoarea a semnat în „cartea de onoare” al Bibliotecii Județene, apoi a notat câte un mesaj pentru cititori pe pagina de titlu a fiecărui roman al său.

Parfumul greu al teilor, care inundă curtea bibliotecii, în această perioadă a anului, și care a însoțit-o la despărțire, este, cu siguranță, o altă amintire pe care o va duce cu sine distinsa scriitoare Ileana Vulpescu, o erudită de mare respect, soţia fostului scriitor Romulus Vulpescu, care, la rândul său, a tradus pentru prima dată, cu mulţi ani în urmă, pe Francois Villon. Aşa cum nu a uitat, în nici o împrejurare de Bratovoieştiul natal, considerându-se, cu consecvenţă, „de loc” de acolo, doamna Ileana Vulpescu ne-a oferit, pe lângă anvergura sa de intelectual, şi legământul său cu Doljul. Sau cu aceste locuri. Care au dat, de-a lungul timpului, şi mulţi oameni de valoare. Şi mai ales caracter imens.

Cine va lectura, dacă nu a făcut-o până acum, unul din romanele sale, „De-amor, de-amar, de inimă albastră”, (Ed. Tempus, 2005), va regăsi un omagiu fără egal, creionat cu discreţie, la adresa Colegiului Naţional „Elena Cuza”. Prozatoare cu har autentic, Ileana Vulpescu a devenit „Cetăţean de Onoare” al Craiovei şi merită salutat întregul demers.

Te miri că nu te-au uitat

O Elenă (Ileana) de neuitat... 𝐈𝐥𝐞𝐚𝐧𝐚 𝐕𝐮𝐥𝐩𝐞𝐬𝐜𝐮 (𝟐𝟏 M𝐚𝐢 𝟏𝟗𝟑𝟐 – 11 M𝐚𝐢 𝟐𝟎𝟐𝟏)

Cum trece timpul! De fapt, nu trece el, ci trecem noi. Noi trecem și ne trecem. Așa deci, trec și eu prin timp. O trecere ce împlinește astăzi 81 de ani: vorba ceea, o viață de om. (era 2013) Îmi doresc de ziua mea, ca în toate celelalte, să fiu, cît oi mai fi, în două picioare și-n toate mințile. Îmi doresc o viață fără cutremure, pace și lumină în mintea și-n sufletul semenilor mei. Îmi place să cred că n-am îmbătrînit degeaba. Cînd mă gîndesc la tinerețe nu știu: să rîd, să plîng? Tinerețea e o forță în sine, dar trece atît de repede. Atunci nimic nu ți se pare imposibil și nici iremediabil. Cîtă nepotrivire între ceea ce-ți închipui atunci și ceea ce-ți oferă realitatea. Unde ești copilărie, cu pădurea ta cu tot. (Catchy)

Ce s-ar fi întâmplat

dacă țineai arca deschisă câteva clipe

sau mai multe

nu aș fi blestemat nici pământul

nici marea

 

nu m-ai fi lăsat

să mă minunez de ce văd și aud

până o altă primăvară-vară

fără interdicții

fără bastoane incomode

în fața înaltei curți

mă voi trezi mușcată din toate părțile de

văduva neagră

asmuțind încolo și încoace

un poem

zgomotos

din cenușă

ca o lovitură de ciocan

să aud marea

 

Eli Gîlcescu

Trist și adevărat

Am atins un colos. Numai la bibliotecă se poate răsfoi. Este greu. Un munte de nume. Istoria critică a literaturii române de Nicolae Manolescu.

Am răsfoit-o. Aveam anumite curiozități. Căutam nume de poeți, nume... O căutam pe Ileana Vulpescu, căutam Arta conversației.

„Nici eu, nici Ileana nu figurăm în Istoria literaturii a lui Nicolae Manolescu” spunea Romulus Vulpescu într-un interviu.

Eli Gîlcescu

De partea frumoasă a vieții

Ileana Vulpescu
21 Mai 1932– 11 Mai 2021

S-a stins căutând un indiciu, nu ceea ce a văzut, și a citit, și a trecut prin ea adânc 

ca un copac cu rădăcini răspândite în larg, căruia vrei să-i porți de grijă

trupului, atât cât să-l acopere, nimic mai mult, ca în fiecare clipă să moară ceva,

ca altceva să-i ia locul.

Iar eu nu știu la ce gând să mă opresc mai întâi, la ce amintire... oricare ar fi,

aș simți-o ca o adiere, un fior, o minune, crezând că Dumnezeu nu a scăpat-o din mâini,

întinerind an de an arta conversației – un fel de magie, ca o întoarcere la cititori

și nu numai.

S-a stins, încet-încet, fără să fi băgat cineva de seamă secunda împinsă de întâmplare,

s-a stins când n-avea încotro, și setea aceea de mister adevăr s-a stins cum nimic n-a fost

să deschidă iar inimi gata să plângă, să râdă, să plâng.

 

(Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu, o carte in memoriam, în curând)

Eli Gîlcescu