Amintirea întâlnirilor și lecția de viață

De la plecarea ei, scriu și încerc să spun ce am trăit în acele zile; încerc să spun totul, dar mai ales cu îngăduința cu care ne-a dezmierdat în luna fericită care i-a marcat și călăuzit viața.
Și nu pot uita cum ne-a uimit în acele zile, închipuindu-ne raiul pe pământ. Cum a reușit să se îngrijească de fiecare, să-l mulțumească și să-i ofere cuvântul cel mai apropiat în care se regăsea.

Eli Gîlcescu

Niciodată nu e prea târziu să ne amintim

 Biblioteca Națională a României, 17mai 2013

Casa Universitarilor, 21 Mai 2014

Colecția Eli Gîlcescu

* * *

Ne-am plâns 

... fără să ne fi auzit

până ni s-au strâns inimi

cu fiecare clipă creșteam

drept și sincer

pe lângă toate

 

fără să ne fi auzit

ne-a plâns și marea

în legitimă apărare

ca un poem fără cuvinte

ultimul

 

într-un zâmbet

și nu o dată

ne-a fost sortit să ne revedem...

 

până și ploile s-au mai liniștit

și vântul

 

asta înseamnă iubire

descătușare

tihnă

toți unul

același Dumnezeu

Eli Gîlcescu