... plimbare de voie
printre cărți rare ce par a ține de acea scriere
universală
–
un paradis din care nu se poate ieși decât prin
trădare sau moarte
între iubita abandonată și noua locuință
nu-i cine știe ce deosebire
fie
pentru un motiv sau altul,
printre „haimanalîcurile celorlalți” rațiunea
în locul instinctului
unei limbi de lemn tembelizat de mizerie –
inamicul jurat al oricărei schimbări
pentru o clipă numai, își ascultau cu grijă
sufletul
fără măști, hoinăreau printre semne și simboluri,
fără teama de oameni
dar n-a fost să fie
s-au regăsit în locul unde îmboboceau poeme
cu petale de-ntuneric și surâsuri ferecate
într-un gând comemorat ortografic de-un punct,
o nouă odisee dintr-un nimic și-o floare (in
memoriam)
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu