Constantin Cristescu este un poet adevărat care sacralizează clipa de iubire, pornind de la minunate hierofanii. El face să înmugurească Timpul în interiorul căruia călătorește inițiatic în oceanul alb, spre a găsi câteva brândușe magice din care construiește dansul luminii în iubire.
Trancendența lui îmi este dragă, fiindcă are puterea de a păstra iubita pe brațe
până amândoi ating idealul din fruntea stelelor și a lunii.
El deține secretul de a iubi tainic, ajutat de fecundele flori de nuc, de a transforma amintirea iubirii în cântec plin de fior amețitor.
Dacă singurătatea în doi ar avea sublimul pe care ni-l transmite cu atât talent, atunci fiecare și-ar dori această stare ca pe un semn al împlinirii absolute.
Deși nu te-am cunoscut niciodată, citindu-ți poezia, am convingerea că ne leagă lungi destăinuiri într-un salon de lectură.
Felicitări pentru ceea ce ești, Constantin!
Stella Anghel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu