Ca să mai știm că dragostea există

Chiar dacă departe, într-o Românie micuță, ca și cum și-ar fi zărit în oglindă bucuria regăsirii, în lumina credinciosul Sărut, când ne-am zâmbit printre plopii fără soț, cu emoție grea, apăsătoare, un strop din ceva prețios, de suflet aproape, ”în fiecare zi”,  un fel de crez, pentru primăvara care să ne apropie cu farmecul ei, printre liniști, fericiri, încă un motiv de răsfăț și zâmbet, alături de echipa Observatorului, și să ne inspire. Cred că anumiți oameni se aud chemați, fără a sta pe gânduri, parcă simțind nevoia unui reazem, reaprinzând lumina, ca o confirmare și o înălțare a demnității, un adaos la cultură, cuvintele Crinei Bud au atins inimile celor care au citit romanul Arta conversației, și prin donația scriitoarei Ileana Vulpescu, un gest generos, oferit studenților ei de la Glendon College, singurul lectorat în limba română din Canada, o premieră, un act firesc și original (superb demers), un aport considerabil asupra cunoașterii operelor Ileana și Romulus Vulpescu, până la urmă un lucru adevărat și atât de frumos, cu totală dăruire, cu prietenie și prețuire pentru românii din Canada, dar mai ales pentru tinerii care au ales limba română ca obiect de studiu. Toate s-au petrecut de Ziua Culturii, într-un spațiu românesc, Consulatul General al României la Toronto. 

Am întâlnit poeți, prozatori, artiști vizuali, tineri muzicieni, care au desăvârșit ziua, redându-i armonia, sensibilitatea și culoarea de altădată. Firește, magistrului acestui spectacol i se cuvin mulțumiri, un maestru în artă și tradiție, Dumitru Puiu Popescu. Așa am aflat poveștile adevărate ale echipei Observatorului, dar mai impresionantă decât toate, povestea lui Nică Petre. S-a folosit de această zi a culturii pentru a-i aminti pe toți. Printre cei dragi, și povestea de iubire a Vulpeștilor.
Pe scurt, a fost o zi a prieteniei de ieri, de azi, și câte vor mai fi, o întâlnire bogată, înfierbântată de amintiri, o lecție de viață pentru toți.

Calde mulțumiri organizatorilor, participanților și nu în ultimul rând gazdelor,

Cu recunoștință plină de admirație,

Eli Gîlcescu

Nici nu știi câtă nevoie avem de lumina lor

Viața m-a-nvățat să tac și să înghit, m-a-nvățat să nu-mi propun să depășesc pe nimeni și nici propria umbră, m-a-nvățat să mă uit mereu în jos, la mai mari suferințe decât a mea, m-a-nvățat să îmbătrânesc decent și mai ales să pierd. (Ileana Vulpescu)


În această zi specială, îngăduie-mi să amintesc gestul generos al scriitoarei Ileana Vulpescu, oferit studenților tăi de la Glendon College,  singurul lectorat în limba română din Canada,  o premieră, un act firesc și original (superb demers), un aport considerabil asupra cunoașterii operelor Ileana și Romulus Vulpescu.
Cu admirație, într-un asemenea moment special, cu toate ale anului nou bune, cu ani minunați și împliniți sufletește.
Cu mare drag, Crina Bud!

Eli Gîlcescu

ARTA CONVERSAȚÍEI XXI: L-a ales timpul

ARTA CONVERSAȚÍEI XXI: L-a ales timpul: De la plecarea ei, scriu... Încerc să-ți spun ce am trăit în acele zile, încerc să-ți spun totul, tot ce am simțit în fața frumuseții u...

CĂRĂRILE : Amintirile... ca o chemare !

CĂRĂRILE : Amintirile... ca o chemare !

Un citat... precum odinioară

Numai tăcerea știe să doară

Ileana Vulpescu, Mariana Cornoiu, Eugenia Stoian

Casa Memorială Ecaterina Teodoroiu

24 Aprilie 2016

Eli Gîlcescu

Duminica unei flori

Ileana Floarea Vulpescu, Mariana Cornoiu, Eugenia Stoian,
Târgu Jiu, de Sfintele Florii, 2016

Peste tot a lăsat un dor, un un dor permanent.

A fost, cred, evenimentul anului 2016, petrecut în preajma Sfintelor Florii pe meleagurile brâncușiene. Cine poate uita?

Doar interviul, cu nesfârșitele, îndelungi promisiuni, în numele onoarei de ieri, fără să doară în vreun fel, fără regret și cuvânt – onoarea de azi, un joc de nimic, cu prea multe vorbe goale, un interviu despre artă și cultură, scăpat între „accidente tehnice“, un interviu de care ne-am legat și care ne îngăduia să visăm încă și încă o ediție specială... interviul unicat, un interviu care ar fi trebuit să facă parte din patrimoniul cultural al gorjenilor, și nu numai, un interviu, ca mai toate, când se pierde, se pierde cu grijă 

24 Aprilie 2016

Eli Gîlcescu