... ca un rău de pomenire
S-a stins, încet-încet,
fără să fi băgat cineva de seamă
secunda împinsă de întâmplare.
s-a stins, când n-avea încotro,
și setea aceea de mister,
de adevăr.
s-a stins, cum nimic n-a fost,
să deschidă iar inimi
gata să plângă,
să râdă,
să plângă.
Eli Gîlcescu
