... ca un rău de pomenire
S-a stins, încet-încet,
fără să fi băgat cineva de seamă
secunda împinsă de întâmplare.
s-a stins, când n-avea încotro,
și setea aceea de mister,
de adevăr.
s-a stins, cum nimic n-a fost,
să deschidă iar inimi
gata să plângă,
să râdă,
să plângă.
Eli Gîlcescu
Pentru că m-au înconjurat
RăspundețiȘtergere... vrăjmașii mei m-au grăit de rău zicând: „Când va muri și va pieri numele lui?“
Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieşi, ieşea afară şi grăia.
Împreună împotriva mea şopteau toţi vrăjmaşii mei; împotriva mea gândeau de mine rele.
Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând: „Nu zace, oare? Nu se va mai scula!“
Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul.
Psalmii 40-41