Despărțirea de viață – cel mai greu
examen. M-am întrebat cum s-o despărți sufletul de trup. Aflăm cu toții. Se
spune că înaintea finalului îți vezi toată viața. Aș vrea să o văd selectiv. Prea
multe pretenții!
Ileana Vulpescu
PRELUDIU
aprilie 12, 2017
PRELUDIU
Despărțirea de viață – cel mai greu
examen. M-am întrebat cum s-o despărți sufletul de trup. Aflăm cu toții. Se
spune că înaintea finalului îți vezi toată viața. Aș vrea să o văd selectiv. Prea
multe pretenții!
Ileana Vulpescu
PRELUDIU Editura TEMPUS 2017
aprilie 10, 2017
Aș fi vrut să fiu Lev Tolstoi și altă lumea-n care-am trăit și mai trăiesc
Viața m-a-nvățat să tac și să-nghit, m-a-nvățat să nu-mi propun să depășesc pe nimeni și nici propria umbră, m-a-nvățat să mă uit mereu în jos, la mai mari suferințe decît a mea, m-a-nvățat să-mbătrînesc decent și mai ales să pierd.
martie 28, 2017
De partea frumoasă a vieții (laudátio)
Puțini sunt cei care au norocul de a fi de partea frumoasă a vieții. Puțini. Cred că scriitoarea Ileana Vulpescu are un loc special. Este un model de
bucurie și lumină. Oricât de îndreptățită ar fi, niciodată nu s-a plâns,
Niciodată nu a invidiat. Niciodată nu și-a schilodit nobilele idei. De multe
ori a fost aproape de prăpastie, de multe ori, dar nimeni nu i-a simțit ura
față de durere.
Am parcurs împreună cele mai minunate experiențe spirituale, am visat,
stăruind asupra vieții reale. Evenimentele au fost multe, și de fiecare dată au
fost importante, unice,
însoțindu-ne bucuriile, împlinirile, să le fim mângâiere, fie și pentru o
clipă printre flori, în întâlniri antologice ale iubirii la Biblioteca Națională a României, la
Casa Universitarilor, la Târgul de carte Gaudeamus, la Clubul Spice... Toate
ne-au apropiat și mai mult, amintindu-ne de fiecare dată de dragostea care
există într-o poveste de
acum 65 de ani, alături de poetul, traducătorul, publicistul, editorul Romulus
Vulpescu.
Ne-au apropiat poezia, proiectele naționale „Sărutul, o carte în dar“, „Ileana Vulpescu și tinerii“, „Candidați la fericire“.
Glasul ei
s-a auzit pretutindeni. Din Țara lui Brâncuși până la malul mării, din
Călărași, până la Craiova. Era același, neschimbat datorită faimei, binecuvântat de Dumnezeu. Era glasul unei doamne în adevăratul sens al cuvântului, care
iubește oamenii precum cărțile și te încălzește cu expresivitatea frazelor, cu
povața bine cântărită – o adevărată
aristocrată a spiritului și cuvântului în proza contemporană, o fină
observatoare a realității, o cunoscătoare a profunzimilor sufletului omenesc.
Nu s-a dat în lături și necondiționat a scris
despre aparițiile editoriale ale grupului nostru, lăsându-ne să mai credem în
minuni... cele care zâmbesc, te atrag și te conduc acolo unde este nevoie de
ele. Și atunci e de-ajuns un prieten și locuri acoperite de case, trotuare,
oameni și glasuri care așteaptă, iar și iar, „duminica de ieri“, acolo unde
există loc pentru poeți și cărțile lor, în salonul inundat de lumină, unde poți
să râzi, să plângi, să cânți, acolo unde se întâlnesc și își dau mâna fapte,
uimite de ceea ce găsește omul pentru sufletul omului, unde amintiri te
cutreieră în sus și în jos, zbor și cădere, zbor și iubire, în mâna de înger,
cărți, cărți...
Când dorul arde în palmă și face cale-ntoarsă
pe deasupra viilor, când pomu-și lasă vis în muguri iar pe urma rodului
neprins, toamna sună altfel în floarea albă de vișin când reînvie grădini
bântuite de prea grele vini... „atunci, la poarta
îndepărtată, auzim căldura...“, acolo la porțile cuvântului... o întâlnire
într-o lume vie – ARTA CONVERSAȚIEI și Ileana Floarea Vulpescu –
minune când minune este omul pentru om.martie 07, 2017
februarie 24, 2017
Liniști netulburate
Ca să-ţi fie drag să trăieşti, trebuie să iubeşti oamenii. Să-i iubeşti. Măcar cîţiva într-o viaţă. Mila nu înseamnă drag de viaţă. E-o coardă a cărei vibraţie te face să navighezi prin viaţă, punîndu-te-n locul semenului pe care-l judeci. Îl judeci, încerci să-l înţelegi, îi ierţi multe. Asta nu înseamnă că-l şi iubeşti. Poţi fi dispus chiar să-ţi dai viaţa pentru un semen al tău, fără să-l iubeşti. Ai da-o chiar cu voluptatea de a scăpa de ea. De-a trece pe-un tărîm al unei sperate neştiinţe totale, a unei linişti netulburate.
Ileana Vulpescu, Viață, viață, legată cu ață
Abonați-vă la:
Postări (Atom)