ianuarie 27, 2016
ianuarie 26, 2016
Victor Constantin Măruțoiu și Sărutul
Ramuri
iubito
fiecare
clipă este un fir de iarbă
crescut
sub cerul inimii mele
plin de
rouă
înfrunzit
în miresmele unui anotimp
cald
sărutul
ţinutul
nostru de neatins
de
neînfrânt
iubito
palma
ta
înmugureşte
aripi
senine în privirea tainică
a
rostirii împreună
(Victor Constantin Măruțoiu)
Florina Sanda Cojocaru și „Sărutul“
„ce
să-ţi spun? tu mă ştii. primăveri răscolesc
osatura
de verde partea mea de lumesc
vom
lăsa amanet baclavale şi tuci
pe
tarabe de iarbă fugări-vom năluci
ce
frumoşi şi ce trişti părţi din alte poveşti
te
gândeşti ca să rişti. ştiu că încă îmi eşti
căuta-vor
pricini între ziduri de gri
ne
vor face vecini cu copaci moftangii
vei ceda. tu nu ştii. n-ai ştiut-o nicicând
şi-am să tac. o s-accept că-mi rămâi doar un gând.“
şi-am să tac. o s-accept că-mi rămâi doar un gând.“
|Amintiri, fragment)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






