decembrie 17, 2017
august 29, 2017
Numai tăcerea știe să doară
Ileana Vulpescu, Mariana Cornoiu, Eugenia Stoian
Casa Memorială Ecaterina Teodoroiu
24 Aprilie 2016
Eli Gîlcescu
Duminica unei flori
 |
| Ileana Floarea Vulpescu, Mariana Cornoiu, Eugenia Stoian, Târgu Jiu, de Sfintele Florii, 2016 |
Peste tot a lăsat un dor, un un dor permanent.
A fost, cred, evenimentul anului 2016, petrecut în preajma Sfintelor
Florii pe meleagurile brâncușiene. Cine poate uita?
Doar interviul, cu nesfârșitele, îndelungi
promisiuni, în numele onoarei de ieri, fără să doară în vreun fel, fără regret
și cuvânt – onoarea de azi, un joc de nimic, cu prea multe vorbe goale, un interviu despre artă și cultură, scăpat între
„accidente tehnice“, un interviu de care ne-am
legat și care ne îngăduia să visăm încă și încă o ediție specială... interviul
unicat, un interviu care ar fi trebuit să facă parte din patrimoniul cultural
al gorjenilor, și nu numai, un interviu, ca mai toate, când se pierde, se pierde cu grijă
24 Aprilie 2016
Eli Gîlcescu
august 27, 2017
Un dar de vacanță, special
„Alexandrei
Alina Tătăroiu, Dumnezeu să-i sprijine marele ei talent, îi urează,
mulțumindu-i pentru admirabilul (meu) portret de care m-a învrednicit.“
Ileana
Vulpescu, 24 august 2017
Eli Gîlcescu
iulie 30, 2017
iulie 01, 2017
Iubirile mele
Și amintirile se repetă.
Și mă
întreb ce ar mai fi de adăugat... Poate gesturile acelea mărunte pe care
le lăsăm în văzul tuturor, în altă lumină. Și mulțumiți că există, că putem
vorbi despre frumusețea lor, într-o zi în care toate s-au potrivit a fi
norocoase, pînă și „Preludiu“, cu
mulțumiri și recunoștință pentru afecțiunea și profesionalismul cu care ne-a
însoțit Ozana Moraru, medic chirurg oftalmolog, dăruindu-ne clipe generoase la Clinica Oculus.
Eli Gîlcescu
mai 21, 2017
Duminica de azi
Puțini sunt cei care au norocul de a fi de
partea frumoasă a vieții. Puțini. Cred că scriitoarea Ileana Vulpescu are un loc special. Este un model de
bucurie și lumină. Oricât de îndreptățită ar fi, niciodată nu s-a plâns. Niciodată
nu a invidiat. Niciodată nu și-a schilodit nobilele idei. De multe ori a fost
aproape de prăpastie, de multe ori, dar nimeni nu i-a simțit ura față de
durere.
Am parcurs împreună cele mai minunate experiențe spirituale, am visat,
stăruind asupra vieții reale. Evenimentele au fost multe, și de fiecare dată au
fost importante, unice,
însoțindu-ne bucuriile, împlinirile, să le fim mângâiere, fie și pentru o
clipă printre flori, în întâlniri antologice ale iubirii la Biblioteca Națională a României, la
Casa Universitarilor, la Târgul de carte Gaudeamus, la Clubul Spice... Toate
ne-au apropiat și mai mult, amintindu-ne de fiecare dată de dragostea care
există într-o poveste de
acum 65 de ani, alături de poetul, traducătorul, publicistul, editorul Romulus
Vulpescu.
Glasul ei
s-a auzit pretutindeni. Din Țara lui Brâncuși până la malul mării, din
Călărași, până la Craiova. Era același, neschimbat datorită faimei, binecuvântat de Dumnezeu. Era glasul unei doamne în adevăratul sens al cuvântului, care
iubește oamenii precum cărțile și te încălzește cu expresivitatea frazelor, cu
povața bine cântărită – o adevărată
aristocrată a spiritului și cuvântului în proza contemporană, o fină
observatoare a realității, o cunoscătoare a profunzimilor sufletului omenesc.
Nu s-a dat în lături și necondiționat a scris
despre aparițiile editoriale ale grupului nostru, lăsându-ne să mai credem în
minuni... cele care zâmbesc, te atrag și te conduc acolo unde este nevoie de
ele. Și atunci e de-ajuns un prieten și locuri acoperite de case, trotuare,
oameni și glasuri care așteaptă, iar și iar, „duminica de ieri“, acolo unde
există loc pentru poeți și cărțile lor, în salonul inundat de lumină, unde poți
să râzi, să plângi, să cânți, acolo unde se întâlnesc și își dau mâna fapte,
uimite de ceea ce găsește omul pentru sufletul omului, unde amintiri te
cutreieră în sus și în jos, zbor și cădere, zbor și iubire, în mâna de înger,
cărți, cărți...
Când dorul arde în palmă și face cale-ntoarsă
pe deasupra viilor, când pomu-și lasă vis în muguri iar pe urma rodului
neprins, toamna sună altfel în floarea albă de vișin când reînvie grădini
bântuite de prea grele vini... „atunci, la poarta
îndepărtată, auzim căldura...“, acolo la porțile cuvântului... o întâlnire
într-o lume vie – ARTA CONVERSAȚIEI și Ileana Floarea Vulpescu –
minune când minune este omul pentru om.
Elisabeta Gîlcescu
mai 20, 2017
Duminica de azi
Distinsa
scriitoare Ileana Vulpescu împlinește astăzi 85 de ani.
„La 85 de ani nu-ți mai faci planuri, ca să aibă Dumnezeu de
ce să rîdă. Ca scriitoare, aș mai avea multe de spus pentru că bătrînețea te
învață multe, dar nu-mi place să-mi fac proiecte pe care să nu le pot împlini.”
mai 19, 2017
Farmecul netulburat al cărții
Președintele Klaus Iohannis i-a conferit joi scriitoarei Ileana Vulpescu Ordinul Național "Steaua României" în grad de Cavaler, cea mai înaltă distincție pe care o poate oferi Cotroceniul unei personalități.
„Ne aducem aminte cum, într-o perioadă marcată de propagandă și cenzură, romanele dumneavoastră ne ofereau, vă citez, "farmecul netulburat al cărții", îndemnându-ne să ne recunoaștem în personaje veridice, să ne regăsim în trăiri autentice. Grija pentru cuvântul scris, pentru literatura valoroasă, pentru nivelul de excelență al limbii literare, pentru libertatea expresiei, pentru o artă fără compromisuri, iată principii care v-au ghidat ca om și scriitor. Principii pe care noi generații de scriitori le-au văzut întâi în operă dumneavoastră. (...) Vă doresc să aveți puterea de a continua să scrieți și să exprimați, ca și până acum, adevărul despre oameni și, mai ales, despre umanitatea care ne leagă!“
Președintele României, Klaus Iohannis
Pentru că există, pentru că e tot ce avem
Scriitoarea Ileana Vulpescu va primi titlul de Cetățean de onoare al Municipiului București, potrivit unei hotărâri adoptate joi, 18 mai 2017, de Consiliul General al Municipiului București.
Ileana Vulpescu este romancieră, scriitoare de proză
și teatru, traducătoare din literaturile engleză, franceză și spaniolă, a
colaborat la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dictionarul explicativ al limbii române.
Prin varietatea preocupărilor domniei sale a reușit să
acopere întregul domeniu de activitate al CULTURII. Acordarea titlului de Cetățean
de onoare al Municipiului București doamnei ILEANA VULPESCU vine să încununeze și să aducă un plus de recunoștință pentru întreaga
activitate de promovare a unei imagini pozitive a României, pentru susținerea
mediului academic și pentru talentul și implicarea în proiectele care au adus
un plus de valoare culturii autohtone.
mai 18, 2017
Ileana Vulpescu, decorată de preşedintele Klaus Iohannis
Ne aducem aminte cum, într-o perioadă marcată de propagandă și cenzură, romanele dumneavoastră ne ofereau, vă citez, "farmecul netulburat al cărții", îndemnându-ne să ne recunoaștem în personaje veridice, să ne regăsim în trăiri autentice. Grija pentru cuvântul scris, pentru literatura valoroasă, pentru nivelul de excelență al limbii literare, pentru libertatea expresiei, pentru o artă fără compromisuri, iată principii care v-au ghidat ca om și scriitor. Principii pe care noi generații de scriitori le-au văzut întâi în operă dumneavoastră. (...) Vă doresc să aveți puterea de a continua să scrieți și să exprimați, ca și până acum, adevărul despre oameni și, mai ales, despre umanitatea care ne leagă!
Președintele
României, Klaus Iohannis
Un gest firesc
Scriitoarea Ileana Vulpescu a devenit Cetăţean de onoare al Capitalei, după ce consilierii generali au votat, în şedinţa de joi, 18 mai 2017, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB), un proiect de hotărâre prin care îi este oferit acest titlu, pentru contribuţia sa la dezvoltarea şi promovarea valorilor culturale româneşti.
Proiectul de hotărâre a fost votat în unanimitate de către consilierii
generali.
„Prin varietatea preocupărilor domniei sale a reuşit să acopere întregul
domeniu de activitate al culturii“, se arată în proiect.
Acordarea acestui titlu reprezintă o recompensă simbolică şi nu are
implicaţii privind bugetul local.
De asemenea, joi după-amiază Ileana Vulpescu a fost decorată de către preşedintele Klaus Iohannis, într-o ceremonie desfăşurată la Palatul Cotroceni, cu Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de Cavaler.
mai 13, 2017
O aristocrată a prozei feminine actuale
Scriitoarea şi traducătoarea Ileana Vulpescu va fi decorată de Klaus Iohannis, după ce preşedintele a semnat marţi, 9 Mai 2017, decretul de conferire a Ordinului Naţional „Steaua României“ în grad de Cavaler – o dovadă de prețuire, de admirație și de respect, un gest firesc prin care i se recunosc meritele unui scriitor în viață, în preajma aniversării a 85 ani de viață (n.21 Mai 1932), într-un an în care a dăruit Bibliotecii Aman din Craiova, prin managerul acesteia, domnul Lucian Dindirică, toată colecția personală de carte, precum și cea a poetului și traducătorului Romulus Vulpescu, soțul distinsei scriitoare.
Trebuia să fie!
Scriitoarea şi traducătoarea Ileana Vulpescu va fi decorată de Klaus Iohannis, după ce preşedintele a semnat marţi, 9 Mai 2017, decretul de conferire a Ordinului Naţional „Steaua României“ în grad de Cavaler.
Decorarea vine „în semn de înaltă
apreciere pentru întreaga carieră pusă în slujba culturii, pentru contribuţia
remarcabilă avută la creşterea valorii literaturii române contemporane, pentru
traducerile prin care a deschis iubitorilor de carte noi posibilităţi de a lua
contact cu literatura universală“, se arată pe site-ul administraţiei
prezidenţiale. Decorarea a fost făcută la propunerea ministrului
Culturii şi Identităţii Naţionale, Ionuţ Vulpescu.
Eli Gîlcescu
aprilie 12, 2017
Nici nu știi cîtă nevoie am de lumina din trecut...
Despărțirea de viață – cel mai greu
examen. M-am întrebat cum s-o despărți sufletul de trup. Aflăm cu toții. Se
spune că înaintea finalului îți vezi toată viața. Aș vrea să o văd selectiv. Prea
multe pretenții!
Ileana Vulpescu
PRELUDIU
PRELUDIU
Despărțirea de viață – cel mai greu
examen. M-am întrebat cum s-o despărți sufletul de trup. Aflăm cu toții. Se
spune că înaintea finalului îți vezi toată viața. Aș vrea să o văd selectiv. Prea
multe pretenții!
Ileana Vulpescu
PRELUDIU Editura TEMPUS 2017
aprilie 10, 2017
Aș fi vrut să fiu Lev Tolstoi și altă lumea-n care-am trăit și mai trăiesc
Viața m-a-nvățat să tac și să-nghit, m-a-nvățat să nu-mi propun să depășesc pe nimeni și nici propria umbră, m-a-nvățat să mă uit mereu în jos, la mai mari suferințe decît a mea, m-a-nvățat să-mbătrînesc decent și mai ales să pierd.
martie 28, 2017
De partea frumoasă a vieții (laudátio)
Puțini sunt cei care au norocul de a fi de partea frumoasă a vieții. Puțini. Cred că scriitoarea Ileana Vulpescu are un loc special. Este un model de
bucurie și lumină. Oricât de îndreptățită ar fi, niciodată nu s-a plâns,
Niciodată nu a invidiat. Niciodată nu și-a schilodit nobilele idei. De multe
ori a fost aproape de prăpastie, de multe ori, dar nimeni nu i-a simțit ura
față de durere.
Am parcurs împreună cele mai minunate experiențe spirituale, am visat,
stăruind asupra vieții reale. Evenimentele au fost multe, și de fiecare dată au
fost importante, unice,
însoțindu-ne bucuriile, împlinirile, să le fim mângâiere, fie și pentru o
clipă printre flori, în întâlniri antologice ale iubirii la Biblioteca Națională a României, la
Casa Universitarilor, la Târgul de carte Gaudeamus, la Clubul Spice... Toate
ne-au apropiat și mai mult, amintindu-ne de fiecare dată de dragostea care
există într-o poveste de
acum 65 de ani, alături de poetul, traducătorul, publicistul, editorul Romulus
Vulpescu.
Ne-au apropiat poezia, proiectele naționale „Sărutul, o carte în dar“, „Ileana Vulpescu și tinerii“, „Candidați la fericire“.
Glasul ei
s-a auzit pretutindeni. Din Țara lui Brâncuși până la malul mării, din
Călărași, până la Craiova. Era același, neschimbat datorită faimei, binecuvântat de Dumnezeu. Era glasul unei doamne în adevăratul sens al cuvântului, care
iubește oamenii precum cărțile și te încălzește cu expresivitatea frazelor, cu
povața bine cântărită – o adevărată
aristocrată a spiritului și cuvântului în proza contemporană, o fină
observatoare a realității, o cunoscătoare a profunzimilor sufletului omenesc.
Nu s-a dat în lături și necondiționat a scris
despre aparițiile editoriale ale grupului nostru, lăsându-ne să mai credem în
minuni... cele care zâmbesc, te atrag și te conduc acolo unde este nevoie de
ele. Și atunci e de-ajuns un prieten și locuri acoperite de case, trotuare,
oameni și glasuri care așteaptă, iar și iar, „duminica de ieri“, acolo unde
există loc pentru poeți și cărțile lor, în salonul inundat de lumină, unde poți
să râzi, să plângi, să cânți, acolo unde se întâlnesc și își dau mâna fapte,
uimite de ceea ce găsește omul pentru sufletul omului, unde amintiri te
cutreieră în sus și în jos, zbor și cădere, zbor și iubire, în mâna de înger,
cărți, cărți...
Când dorul arde în palmă și face cale-ntoarsă
pe deasupra viilor, când pomu-și lasă vis în muguri iar pe urma rodului
neprins, toamna sună altfel în floarea albă de vișin când reînvie grădini
bântuite de prea grele vini... „atunci, la poarta
îndepărtată, auzim căldura...“, acolo la porțile cuvântului... o întâlnire
într-o lume vie – ARTA CONVERSAȚIEI și Ileana Floarea Vulpescu –
minune când minune este omul pentru om.martie 07, 2017
februarie 24, 2017
Liniști netulburate
Ca să-ţi fie drag să trăieşti, trebuie să iubeşti oamenii. Să-i iubeşti. Măcar cîţiva într-o viaţă. Mila nu înseamnă drag de viaţă. E-o coardă a cărei vibraţie te face să navighezi prin viaţă, punîndu-te-n locul semenului pe care-l judeci. Îl judeci, încerci să-l înţelegi, îi ierţi multe. Asta nu înseamnă că-l şi iubeşti. Poţi fi dispus chiar să-ţi dai viaţa pentru un semen al tău, fără să-l iubeşti. Ai da-o chiar cu voluptatea de a scăpa de ea. De-a trece pe-un tărîm al unei sperate neştiinţe totale, a unei linişti netulburate.
Ileana Vulpescu, Viață, viață, legată cu ață
ianuarie 20, 2017
Cu gândul la cititori
După ce a primit impresionantele biblioteci personale ale academicienilor Dan Berindei şi Dinu C. Giurescu, în 2013, iar anul trecut şi-a îmbogăţit patrimoniul cu o mie de volume graţie unei valoroase donaţii făcute de cunoscutul om de ştiinţă Basarab Nicolescu, Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” a încheiat, recent, demersurile pentru preluarea colecţiei de carte aparţinând scriitoarei Ileana Vulpescu.
„Un număr considerabil de cărţi şi materiale aparţinând soţilor Romulus şi Ileana Vulpescu va ajunge la bibliotecă, unde vom face tot posibilul pentru a le pune cât mai bine în valoare. Pe undeva, alegerea doamnei Vulpescu este explicabilă. Fiică a locului, născută la Bratovoieşti, întoarce acum, la vârsta senectuţii, regiunii, oraşului şi bibliotecii care au făcut parte integrantă din destinul ei o colecţie valoroasă de carte”, spune managerul bibliotecii doljene, Lucian Dindirică. Potrivit acestuia, colecţia cuprinde peste 1.300 de volume – majoritatea cărţi rare, în limba franceză, din domeniul filologic, tipărite la sfârşit de secol XIX – început de secol XX, precum şi câteva reviste.
Ileana Vulpescu – care, pe 21 mai a.c., va împlini 85 de ani – a fost distinsă, în vara anului 2015, cu titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Craiova, prilej cu care a vizitat şi Biblioteca „Aman”, declarând: „Toate amintirile adolescenţei mele sunt legate de acest loc sacru”. Ileana Vulpescu are licenţa în Litere (limba şi literatura franceză) la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1953-1958) şi a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei Române. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România din anul 1972. Scrie proză şi teatru, traduce din literaturile engleză, franceză şi spaniolă şi semnează versiuni în limba franceză din literatura modernă şi contemporană românească. Cel mai cunoscut roman al domniei sale este „Arta conversaţiei”, care a reuşit să ajungă best-seller înainte de 1989.
Magda Bratu
ianuarie 19, 2017
De partea frumoasă a vieții
Puțini sunt cei care au norocul de a fi de partea frumoasă a vieții. Puțini. Cred că scriitoarea Ileana Vulpescu are un loc special. Este un model de bucurie și lumină. Oricât de îndreptățită ar fi, niciodată nu s-a plâns, Niciodată nu a invidiat. Niciodată nu și-a schilodit nobilele idei. De multe ori a fost aproape de prăpastie, de multe ori, dar nimeni nu i-a simțit ura față de durere.
Astăzi suntem mai fericiți cu o clipă, minunata clipă oferită de doi oameni minunați: Ileana Vulpescu și Lucian Dindirică. Vă îmbrățișăm, vă iubim.
Eli Gîlcescu
Arta conversației la înălțime
Cu bucurie vă anunț că am finalizat demersurile pentru a aduce la Craiova, la Biblioteca Aman, colecția de carte aparținându-i scriitoarei Ileana Vulpescu. Domnia sa a fost distinsă cu titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Craiova în vara anului 2015, iar reîntâlnirea cu orașul în care și-a petrecut adolescența i-a prilejuit surprize dintre cele mai plăcute. Mai mult, avea să declare, la capătul vizitei efectuate la Biblioteca Aman în același interval, că “toate amintirile adolescenței mele sunt legate de acest loc sacru”. Locul și-a păstrat sacralitatea și în prezent, spunem noi, alături de alte colecții valoroase de carte, mai vechi sau mai noi, va fi bine reprezentată și colecția soților Vulpescu. Un număr considerabil de cărți și materiale aparținându-le celor doi (Romulus și Ileana Vulpescu) vor ajunge la Biblioteca Aman unde vom face tot posibilul pentru a le pune cât mai bine în valoare: stimulându-i pe cititorii noștri să arate întreaga cuvenita considerație față de zestrea culturală a unor importanți scriitori. Pe undeva, alegerea doamnei Vulpescu este explicabilă. Fiică a locului, născută la Bratovoiești, Ileana Vulpescu întoarce acum, la vârsta senectuții, regiunii, orașului și bibliotecii care au făcut parte integrantă din destinul ei o colecție valoroasă de carte. Îi mulțumim doamnei Vulpescu pentru generozitatea arătată!
Lucian Dindirică
Abonați-vă la:
Postări (Atom)