Elena Valeria Ciura – Omagiu

(Ilenei Vulpescu)

Deşirate raze, 

destrămate dintr-o salbă

O purtase donia,

Până fost-a ziua albă

Seara-n turnul ei,

Turnul de tortură

(Timpul aici domneşte 

De ani ne jefuieşte, 

Şi pe feţe râuri plimbă,

Veştejeşte!)

Privea la cerul păgubit de stele

Şi-şi amintea, Ileana mea, 

Ileana din poveste-

Avea şi nu avea ceva -

Mai auriu, mai albăstriu

Ori maci la brâu!

O carte avea,

Şi conversa în ea,

Cu ea,

Despre tot 

Ce trebuia 

A ne înălţa.

Avea cuvântul mai ades,

Avea şi spirit mai ales,

Iar rândul

Plin de-nţelepciune,

Înfrumuseţat, 

Îl trimitea în lume-

Să ne-adune

În soborul de cuvinte

Cu gând de-nchinăciune 

Şi de-a lua aminte...

Ileana cea cu multă Minte!