Sărutul 2

     Am ochii încețoșați... Vă rog să mă credeți... De ore bune, sunt inundată de temeri pentru fiul meu (Să  ai departe o parte din tine, să afli de zbuciumul pământului care nu ne mai rabdă, să vezi imagini care te înspăimântă, un videoclip care te pune pe gânduri şi doar atunci, în acele momente, să realizezi ce suntem în faţa naturii dezlănţuite... când ne dă semne... atâtea semne, parca ar vrea să se scuture de povară, să nimicească ura, să stârpească răul, să se nască din nou)... Dar clipa care mi-ați oferit-o este desprinsă din altă lume... cea adevărată... Am închis ochii... Oare cine poate să-i țină deschiși la primul Sărut, la al doilea... și la cele care vor urma... Și am mulțumit Domnului pentru această mângâiere, pentru cuvintele generoase și sensibile, pentru lumina peste sărutul grațios, simbol de sfințenie...

     Doamne...  puteți simți tremurul mâinilor... oricât m-aș sili să le stăpânesc, nu reușesc... au luat-o razna... mâinile mele  nu vor să se liniștească... Am deschis ochii ca să pot contempla iar fiecare cuvânt, să-l aud... să-l aud cum crește apoi în inimile cititorilor. Mulțumesc pentru Sărutul sărut, atât de armonios și expresiv și... „cine știe, iar un vis, singurul care nu înșală. Ele nu promit nimic. știi că sunt deșertăciuni, și iată că ți se umple sufletul și mintea de ele. Nu le-ai cerut nimic... și îți dau“.

Mulțumesc pentru acest vis.

     Aleasă și sinceră prețuire,

Elisabeta Gîlcescu

ARTA CONVERSAȚIEI XXl, Poezia iubirii

Cu luminile acelea false, cu privirile de gheață, uneori fețe arzând de rușine, cu gândul, cu voie și fără de voie... că prea în afară se duce atâta lumină, și totul în fire când te lipești de oameni, din nefire, totul în povară... când o lași moartă, aprinzând propriul fior, totul de teamă, de singurătate, de ploaie... cu întregul drum înspre tine, într-o zi pe care o ai în minte, într-o zi care te-ncearcă mai altfel, mai drepți, mai îndrăzneți, suportând întru iubire, ochii spre această lume care își poartă cuvântul, survolând uneori fără vreun înțeles, înșelătoare speranțe, plutind în plină dramă, gesturi triviale... cuvântul, tot mai înfășurat în dispreț, împasibil, în nemișcare laude, nici asprime nici bunătate... Cuvântul îngrădit, fără un surâs alinător... cuvântul, minune fără margini în miezul căruia palpită viața... cuvântul atât de liniștit, mereu altfel, spunând lucrurile cele mai simple, un cântec de leagăn, un vis, promisiuni, înălțări și căderi, biserici îngenuncheate între două săruturi – poezia iubirii în timp, dar mai ales dincolo de timp, visul cu respirații dese în nopțile neliniștite.

Atunci, așteaptă-ne, cititorule drag. Îți vom ieși înainte, îți vom arăta calea, doar aceea pe care să pășești zâmbind și cu gândul iubirii... într-o carte cu autori dragi, cu alte înțelesuri, care adună la un loc sărutul pur și simplu, pentru suflete binecuvântare, sărutul, acel frison, venit pe lume sub clar de lună, „sărutul cu ochii acoperiți și mâinile înflorite“, sărutul transpus în piatră, veșnic luminat și celest...“ 

Elisabeta Gîlcescu

Din dragostea oamenilor

      
       Iat-o, aici... printre noi, cum din fiecare cuvânt al liniștii, într-o emoție apăsătoare...

       Iat-o, aici, deschizând ușa cu numărul 10, mereu la îndemâna celui care o caută, o ascultă, o caută iar....

       Iat-o, aici, cu surâsul inocent pe care ni l-a dăruit ieri, cu fiecare lecție, încă o treaptă și încă... din adâncul ființei, înspre poezia iubirii...

        Iat-o, aici... fie și pentru o atingere de-o clipă, acest cerc de lumină, încă stăpână pe fire, și dincolo de crisparea oboselii, triumfătoare...

        Iat-o, aici... iar noi la izvorul liniștii Sale. Elisabeta Gîlcescu

Iată candidatul sigur pentru Premiul Nobel

       „Ileana Vulpescu, autoarea excepționalului roman Arta Conversației, a fost propusă pentru a fi nominalizată printre candidații la Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2015, din partea Academiei DacoRomâne. 
       Această nominalizare ar trebui sprijinită și de alte foruri și instanțe culturale românești, inclusiv de Academia Română, ca și de persoane care apreciază scrisul românesc și literatura mondială contemporană. 
       Familia Vulpescu m-a onorat cu o constantă prietenie. Consider că Ileana Vulpescu este o scriitoare inconturnabilă, o mare Doamnă a scrisului românesc, pentru care am toată admirația, toată considerația.
       Cărțile sale merită toată atenția Comitetului Nobel.
Îi doresc, din tot sufletul, acestei mari și minunate prietene, bucuria recunoașterii incontestabilului său talent sciitoricesc, la nivel mondial!
       Ar fi o onoare, bine meritată, pentru cultura românească, pe care Ileana Vulpescu o reprezintă prin întreaga sa creație literară.“ Sergiu Cioiu

Sărutul 2015

De Mărțișor, proiectul „Sărutul, o carte în dar“ –  act de promovare a culturii, de înnobilare a sufletelor.

Dacă doriți să vă alăturați acestui demers cât mai de folos, imaginându-vă privirea celui căruia i-ați făcut acest dar – cititorul – singurul care îl vede cu adevărat, adică în reala lui valoare, dacă nu veți uita ziua de 1 Martie până când „Sărutul“ vă așteaptă în anotimpul iubirii; dacă nu veți ocoli ARTA CONVERSAȚIEI – secțiunea  eveniment „Sărutul o carte în dar“ – și detaliile pentru cei care s-au înscris în program, atunci, fiți siguri că veți aluneca, fără zgomot, într-o altfel de lume, veți cunoaște măreția și noblețea ei, la care cititorul se întoarce totdeauna cu bucurie.

Elisabeta Gîlcescu

Dincolo de zâmbet

„Cum să nu fii recunoscător atunci când ți se îngăduie astfel de ÎNTÂLNIRI? Mulțumesc, doamnă dragă sufletului meu, ILEANA VULPESCU, pentru sfințenia acestei zile! Mulțumesc pentru că m-ați învigorat și mi-ați dat puterea de a merge mai departe! Doamne, te rog, îngăduie-i acestui spirit luminat bucurie și respect, pentru că îți răspândește Cuvântul într-un mod cu totul aparte!“ Loreta Popa 

De dragul artei

Fiecare sfârșit de an e altfel. Poate de neoprit... poate că așa îl simt azi... Și-n calea mea, amintiri, întâmplări fără număr îmi recompun clipele de bucurie, la hotarele altei vârste, cu sufletul în continuă împărtășire, de fiecare dată, printre poezii, când ne ascultăm inimile, împreună, să ne vindecăm, să ne reinventăm cu încredere și speranța de mai bine, cu aceleași trăiri profunde, cu măsură, discreție și seninătate, cucerind, pas cu pas, din secretele artei poetice, adâncind, șlefuind filigranic cuvântul purificator, dragostea pentru artă.

Fie ca Noul An să curgă într-un sens bun, cu iubire și împlinire sufletească, întru răbdare, înțelepciune și cinstire, să ne regăsim dăruind poezie unui șir nesfârșit de cititori, să ne trăim în armonie fiecare vers, să ne dăm mâna într-un zâmbet divin, acolo unde răzbat ecouri de o robustețe spirituală cu rădăcini adânci în liniștea sublimă a ARTEI CONVERSAȚIEI – cea care și-a păstrat în toate împrejurările demnitatea, slujind arta, în mijlocul tinerilor, oferind un exemplu de tărie morală, de tinerețe creatoare, doamna ILEANA VULPESCU, într-un entuziasm generos, spre mai bine.

La mulți ani, peieteni!

La mulți ani, ARTA CONVERSAȚIEI XXl!