Se conferă, titlul "Cetăţean de Onoare" al Municipiului Craiova, scriitoarei Ileana Vulpescu – în semn de recunoştinţă pentru întreaga sa activitate, pentru o viaţă dedicată literaturii, pentru participarea sa la redactarea lucrărilor Dicţionarul limbii române şi Dicţionarul explicativ al limbii române, pentru toate proiectele sale care au promovat şi promovează imaginea pozitivă a României şi pentru susţinerea mediului academic.
https://www.youtube.com/watch?v=Pz96QwP2W-4&sns=fb
„Mă simt onorată că orașul în care mi-am petrecut copilăria și adolescența și-a adus aminte de mine. La frageda mea vârstă de 83 de ani, mi-am permis să trag și eu niște concluzii despre artă. Și nu m-am aventurat în altceva decât în literatură. Din punctul meu de vedere, scriitorul trebuie să își servească țara, neamul și limba. Noi ne împopistrăm limba cu tot felul de năzdrăvănii de prin toate colțurile lumii, dar este bine să o știm pe aceea pe care ne-au lăsat-o strămoșii noștri moștenire. Dacă am greșit vreodată, am greșit singură, la nici un fel de comandă. Asta este ceea ce îi cer eu artistului: să nu asculte comenzi! Bună seara”.
„Uneori femeile surâd”, acesta a apărut tot la Editura „Scrisul Românesc” şi este primul de versuri publicat de Georgeta Tudor. «Nu sunt poetă – sunt o actriţă care iubeşte poezia şi uneori scrie după ce o viaţă a recitat versurile poeţilor lumii», mărturiseşte autoarea. «Doamna Georgeta Luchian Tudor scrie o poezie sensibilă, delicată, sinceră, care se adresează femeii în diferite ipostaze. Mircea Micu aşeza poezia aceasta în peisajul diafan al liricii feminine, notând: „Cu cerul sprijinit pe aripi de fluturi, intră pe poarta poeziei un nume cu rezonanţe muzicale: Georgeta Tudor”», a menţionat editorul Florea Firan. „Indiferent că scrie o poezie de dragoste, o poezie meditativă sau o poezie de notaţie, principalul ingredient al acestor versuri este, fără îndoială, sensibilitatea”, a adăugat poetul Mihai Ene.
RăspundețiȘtergereGeorgeta Tudor: „Doamnelor, vă doresc să surâdeţi mai mult!”
RăspundețiȘtergere«Consider că o carte se prezintă singură, iar în clipa în care ajunge în mâna cuiva care o citeşte ea nu îţi mai aparţine. Eu poate una am gândit şi una am simţit atunci când am scris o poezie, dar în clipa în care este citită de cineva ea se transformă, intră în sufletul acelei persoane şi devine poezia ei, viaţa ei. (…) Am fost întrebată de ce uneori femeile surâd. Şi am răspuns: pentru că plâng prea mult, în fiecare zi, pentru toate durerile lumii, nu numai pentru cele ale lor. Dar, doamnelor, domnişoarelor, pentru că este ziua noastră, vă doresc să surâdeţi mai mult, chiar şi atunci când vă doare inima… Pentru că surâsul e un balsam».
„Pentru a putea vorbi despre opera scriitoarei Ileana Vulpescu, trebuie să o cunoști și să o iubești ca om. Eu o cunosc și o iubesc. Nu sunt critic literar, sunt doar o cititoare care o știe pe Ileana de peste 40 de ani ca prietenă și tot de atunci a iubit-o și a prețuit-o. Am fost cu sufletul alături de ea și de minunata ei familie la multe bucurii și mai ales la multe și supreme dureri alături de soțul meu (n.red.: artistul Tudor Gheorghe), am fost alături cu sufletul, iar loviturile nemiloase ale vieții le-am simțit și noi. Uneori chiar fără prezența fizică, uneori chiar fără cuvinte am fost alături de ea. Dar cumințenia pământului, așa cum i-am spus eu întotdeauna, a înțeles și a acceptat dragostea mea tăcută. Brâncuși, alt model oltean, nu ar fi avut ca model mai fidel pentru Cumințenia Pământului, dacă ar fi cunoscut-o, decât pe Ileana Vulpescu“, (Georgeta Tudor, actor și poet, Craiova)
RăspundețiȘtergere