Is love

E zgomot în lume și prea liniște în noi

e ca o primăvară..

eu, de la miazăzi

tu, de la miazănoapte

să scăpărăm în atingeri

și să curgem vânt

de parcă aerul

este viața unor drumuri

cu șanțurile

sicrie de lacrimi.

Și chiar de va ninge,

în memoria albuluia

lunga respiraţie

ne este semnul

împrejurul fără margini

nespus rămâne

şi fără de capăt

de-a răsfira tăcerea din cuvinte

la capătul singurătății
când ceilalți vor arunca cu pietre în noi

ca-n boemă cearnă mari zăpezi de minte,

tot ce exista atunci între Pământ şi Cer

ne mai rămăsese de împărţit Clipa

spaţiul acela efemer

aminteşte de-un cântec

în răsărit

de primăvară

să ne prindem cu mâini necoapte
în rotocoale de fum
atunci printre umbre de fluturi

văzduhul ne va cerne

alb  

dinspre alb

vor veni în haine nepângărite, de nea,

preoții unor lumi nepătrunse.

între văile calde și munții ca doi sfincși

păzitori ai solarei câmpii și ai peșterii sacre

și ne vom iubi  
ne vom iubi
până când iarna aceasta
de ea va uita
și nu va mai muri…

vom fi numai noi
amândoi
precum într-un cântec de flaut
lumina
la prima ei sărutare

ne va acoperi, ne vom iubi

(Creatorii reveriilor transreale şi transimaginare și Eli Gîlcescu)