luni, 20 mai 2013

Elena Valeria Ciura – Omagiu



(Ilenei Vulpescu)


Deşirate raze, 
destrămate dintr-o salbă
O purtase donia,
Până fost-a ziua albă
Seara-n turnul ei,
Turnul de tortură
(Timpul aici domneşte 
De ani ne jefuieşte, 
Şi pe feţe râuri plimbă,
Veştejeşte!)
Privea la cerul păgubit de stele
Şi-şi amintea, Ileana mea, 
Ileana din poveste-
Avea şi nu avea ceva -
Mai auriu, mai albăstriu
Ori maci la brâu!
O carte avea,
Şi conversa în ea,
Cu ea,
Despre tot 
Ce trebuia 
A ne înălţa.
Avea cuvântul mai ades,
Avea şi spirit mai ales,
Iar rândul
Plin de-nţelepciune,
Înfrumuseţat, 
Îl trimitea în lume-
Să ne-adune
În soborul de cuvinte
Cu gând de-nchinăciune 
Şi de-a lua aminte...
Ileana cea cu multă Minte!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu