Constantin Cristescu – Alo, vin București!

Bună zâua.Mă scuzaţi iubiţi prieteni dar tari vreu să vă sâmt în inima me aşa cum sâmt iubirea liniştită a munţilor pi undi mai umbla neica Fane Babanu *Ştefan cel Mare şi Sfânt*, când le-o tragea pi la apus turcilor ce se rugau aplecaţi.Şâ le-o tragea bibi di tăt,mai bine de cât le-au tras-o minerii în piaţa Universitaţii celor care voiau să planteze panseluţe.Taică uite aşa am ajuns să culeg premii după premii di pisti tăt,fără butelcă.La rivoluţiune am constatat câ din toate diplomili de la Cântarea României după ce le-am predat la DCA mi-au dat dat bani de două beri. Ladys,gentlemens,uite aşa a ajuns un biet urmaş de râzăş,un haiduc nebun al codrilor Bucovinei să dughescă bere Pilsen.Cupele s-au mai spart în timp.Bă,voi aveţi emoţii?...eu nu.Aşa câ vă zâc pi scurt ceea ce-am păţât cu drumul la capitală.Mă sună un amic de-al vostru că vrea vin Cotnar roşu şi mai voia să fie şi demi-sec.Pretenul...deh, la nevoie se cunoaşti,îmi zâc şi mă hotărăsc să merg la sursă.Mai ales că aşa ceva sâ găseşte mai greluţ şâ pi la noi.Haţ telefonul în mână şi sun la taxi,că eu nu am bani de rovignetă,la un alt preten.
-Alo,salve băi negrule,era dracu mai negru ca mine,hai sâ mă duci la Cotnar,vii sau te mazilesc?
-Sâ-mi trăieşti Constantine,vin imediat,dar de unde te iau,la ce bar,terasâ eşti?
-Sânt acasâ nebunule câ nu mai beau de asarâ,te aştept în parcare.Timpul se scurge cu ciudâ în fumul aşteptării.Nu am unde arunca chiştocele câ tăti coşurile di gunoi sânt noi şi nu se cadea sâ li murdăresc eu,aşa câ le arunc sub o maşână ruginitâ ca a mea.
Taxiul îşi face apariţia într-un val de praf de anul trecut.
-Buna Constantine ,am ajuns rapi di tăt.
-Hai lasâ gogoşâli şi hai câ nu-i timp.Direct la cramâ mă duci.Emblema încâ cu fulguşori di iarnâ di pi gume scrâşnesc stânind alt val de praf de era sâ mă gâtui cu centura.
-Tema îşi bagâ coada printre ciolanele mele bătrâne....
-Bă fecior,zâc eu lasâ şâ tu mai moale ca nu moare capitala.
-Nene Constantine,închide pisti juma di orâ.
-Bagâ normal zâc eu cu gândul de a nu mă faşi di ruşâni.Nu pre am avut timp sâ mai vad nişti picioruşâ mai lunguţâ,nişi sâ număr stâlpii şi am şâ ajuns.
-Nu te mişti di aişi.Apoi cobor grăbit şâ plin de importanţa cuvintelor ce mă aglomerau prin bilâ,purşed direct la şăful desfaşerii.
- Bună zâua,bă Nae...am nevoi de nişti vin roşu,Cotnar original şâ di calitati.
-Apăi ăla e la vinul de aur şâ-i scup şâ nu prea mai esti câ se dă la exporturi.
-Cheamă-l pe director.zâc eu hotărât.
-Ei nu nene Constantin,pentru matale se mai găseşti.Am vrut sâ ti necăjesc niţel.Mă uit la el mirat şâ vad că-mi faşi sămn sâ mărg dupâ el.OUPS,îmi zâc,mă descurc precum Creangâ prin cânipâ şi mă umflă niţel râsul.Pi un palet mai tronau câtiva cutiuţe cu şeea şe-mi doream eu.Zâmbesc ferişit.
-Bă Nae,cât mă faşi?câ mă grâbesc.
-Păi stai sâ-l guşti niţel câ am un bidon cu distupuş.Dişartâ în douâ pahari de dădeau pe jos şâ pentru şei plecaţi dintre noi.
-Noroc şâ sâ-mi trăieşti neicâ Constantine....Nu apuc sâ spun nimic şâ paharul se deşertă repede în gătlejul flămând al feciorului.
-Noroc Nae zâc eu şâ dacâ am vazut câ nu mai am cu şini da un şioc,l-am ingurgitat neaoş.BRRRRRRRR....bunuţ îmi zâc.
-Mai o guriţâ nene Constantine câ-mi plaşi tare cum le mai scrii,da muierea mea îi plaşi şâ mai mult.E cu matale pe facebook prietenâ.De câte ori găsesc copilul cu scutecul neschimbat îmi zâşi că iar ai scris di morţi.Se gândeşti la biata mămuca ei,stă acuma ca berea numai la răşi.Na,cum s-o bat? Aşa câ mă apuc eu şâ spăl,fac mâncare,schimb copilul...şi uite aşa tari mi-i greu.Mă întristez în sufletul meu ştiind câte necazuri îi fac bietului om şâ îi fac sâmn să mai pună un pahar,aşa de milă.În cadrul uşâii apari Mişu taximetristul cu o moacâ miratâ.
-Nene Costică,pardon Constantine că ştiu câ ti superi,merjim ori mai stăm,câ am o comadâ cu ieşâre din târg?
-Bă Mişule tu nu-l ştii pe neica Constantin? Ai răbdare câ o sâ vinâ şâ el.Vinâ sâ iei şâ tu o guriţâ sâ vezi şi i-am dat.
-Nu beau la volan,multumesc.
-De-te dreacu câ nu ai volanul cu tine Mişule....Mă umflă niţel râsul şâ mă întorc sâ nu mă vadă nebunii.Cu paşi micuţi Mişu se apropie de măsuţa improvizată pe un butoi.Nae mai scoate un pahar de unică folosâţâ că deh, sântem şâ noi europeni,şâ-l umple haiduceşte până la refuz.
-Na crapă şi tu în tine un vin mai bunişor,pentru nenea Constantin dau eu.
-Noroc dară...îl aud şâ şmâc cu el pe gât pănă să scot eu o vorbă.Timpul sâ scurje cu fiecare pahar care plânje în sufletul nostru.Noi începusem a vedea icoane în pliantele de promoţii a Cotnarului şâ bacus ne ţinea nu cu o mână ci cu două sau mai multe,zău câ nu mai ştiu sigur. Cert este câ am ajuns cu altă maşână acasâ,cu bidonaşele cu vin şi culmea nu m-am bătut cu nimeni.Acuma dorm ca şâ voi de la atâta paranghelie.Rverenţe dară dumneavoastrâ pentru micul răgaz de suflet.Plecaciune iubitorilor de frumos şâ truditorilor de cuvânt.Multumesc,un răzăş nu tocmai sănătos,ca şâ voi.

Multumesc.CC

Pe aceeași punte

 Alături de noi, un suflet tăcut şi statornic asupra artei, sensibilităţii şi eleganţei… Acesta este eroul zilelor noastre, într-o coincidenţă fericită de întâmplări, cărora le-am slujit, devenind istorie adevărată şi închegată

Eli Gîlcescu

Minunea noastră

    Ileana Vulpescu și Arta conversației

O Troiță Vie

O altă clipă de fericire, un alt zâmbet, pe aceleași cărări ale iubirii, întru implinirea unui vis... L-am acceptat, l-am prețuit și mulțumim celei ce ne-a dat să trăim „ceva adevărat și-atât de frumos...”

    Un înger al milosteniei, dispusă să ne asculte; ne-a dăruit cea mai înțeleaptă lecție de viață – o mângâiere a bunei cuviințe, fără să se abată, o clipă, de la finețea privirii, interpretând subtil fiecare imagine vie,  în speranța că, în timp, o vom descifra cu toții...

    Printre multe flori, un șir neîntrerupt de nume și un trecut care îi fusese drag, zâmbindu-i

Eli Gîlcescu

Zbor de Vineri

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=sH7OyyRyGoI

Un zbor a înnoptat în vis

era scăpat din rugăciune,

s-a furișat roșind, proscris,

și mai spera într-o minune.

Un zbor a fost strivit de-un nor,

nevindecat de versuri line,

scrise neîntâmplător,

redeșteptând iar o minune. 

Un zbor ce zace azi înfrânt

la masa cea de prânz, tăcută,

doar amintirile mai sunt

minunea, astăzi, renăscută.

Ea prinde rădăcini în noi,

să fie limpede și vie

minunea noastră, a tuturor,

în zbor de vineri, poezie.

Refren 1

Un zbor ce nu va fi prescris

printre atâtea amintiri,

tot zi de vineri au înscris

minune, rugă și iubire.

Refren 2

Un zbor ce nu va fi înfrânt,

azi, zborul Ei e veșnicie

adorm minunea,

mângâind

Troiță vie

adăpost

în sfânta glie

de acasă

minune, rugă și iubire

Cutia viitorului

Am închis o clipă ochii

când ai deschis cutia cu vise

să scornesc forme

din glasul meu ce căuta inima

în rotocoale de fum albastre.

Buzele uscate de nepăsare,

cu o mângâiere blândă,

sorb picătura de viaţă

din fluidul ce mi-a învăluit sufletul.

Soarta desţeleneşte cărările spre rai

cu un val de căldura gândurilor rătăcite

în liniştea aşternută peste gândirea crispată.

Iadul e mai aproape

de amurgul ce se reflectă în râu.

Veşnicia răstoarnă infinitul

cu un foşnet ireal,

chipul îmi arde

din sunetul îndepărtat al viitorului.

Fărâma de lut în străzi răsună,

învie iubirea de zgomotul paşilor minţii mele

când fluturii mei acum

prin ferestruica ochilor

şi mereu ai tăi,

un crâmpei de soare tiveau

atingând nemărginirea…

Cătălina Nicoleta Munteanu/ Marius Iulian Zinca- Cutia cu vise/ Sunetul viitorului- duet „1 la 1”

Întoarcerea-n ideal

Mă regăsesc în toate câte sunt.

Încerc să visez mai mult

în zori, în flăcări de vânt,

timpul să o ia din loc.

Păşesc cu chipul ars de izbânzi

să mă trezesc când ceilalţi dorm,

merg spre chemare cu paşii mărunţi

când ceilalţi se opresc.

Flacăra arde şi trebuie s-aştept

în locul unde-am poposit

şi-mi plămădesc tăgada şi rostul mi-l îndrept

mai mult de-o clipa căci mâine e

cu fire-nnodate, încet ţes năzuinţa,

cer de la ploaie lacrimi şi de la cer credinţa,

dar nu e sigur pentru nimeni,

de ce-ar fi pentru mine

doar o frântură de clipă

să-mi trag răsuflarea, timp să am

să mă mai pierd în taine, să mai ascult chemarea.

O îmbrăţişare, un sărut

Dă-mi, Doamne, timp pentru ce sunt să dau

în cuget lasă-mi zorii şi flacăra-n cuvânt celor de-acas’

să-nţeleg şi să cern zi de zi rostul vieţii.

Mă-ntorc

să pot să vin la Tine in taina dimineţii,

s-apuc ziua de mâine

pe drum, în timp, paşii mei să rămână,

să spun într-o clipă veşnică,

un strigăt în flăcări, un gând ce răsună

că vă iubesc

pe toţi cei ce-aţi trecut al vieţii mele prag.

Daniela Toma/ Marius Iulian Zinca- Ideal/ Întoarcerea - duet „1 la 1”