luni, 27 aprilie 2015

Sărutul altui timp (colofon sentimental)


Cu luminile acelea false, cu priviri de gheață, uneori fețe arzând de rușine, cu gândul, cu voie și fără de voie... că prea în afară se duce atâta lumină, și totul în fire când te lipești de oameni, din nefire, totul în povară... când o lași moartă, aprinzând propriul fior, totul de teamă, de singurătate, de ploaie... cu întregul drum înspre tine, într-o zi pe care o ai în minte, într-o zi care te-ncearcă mai altfel, mai drepți, mai îndrăzneți, suportând întru iubire, ochii spre această lume care își poartă cuvântul, survolând uneori fără vreun înțeles, înșelătoare speranțe, plutind în plină dramă, gesturi... cuvântul, tot mai înfășurat în dispreț, împasibil, în nemișcare laude, nici asprime nici bunătate... cuvântul îngrădit, fără un surâs alinător... cuvântul, minune fără margini în miezul căruia palpită viața... cuvântul atât de liniștit, mereu altfel, spunând lucrurile cele mai simple, un cântec de leagăn, un vis, promisiuni, înălțări și căderi, biserici îngenuncheate între două săruturipoezia iubirii în timp, dar mai ales dincolo de timp, cu respirații dese în nopțile neliniștite.
Atunci, așteaptă-ne, cititorule drag. Îți vom ieși înainte, îți vom arăta calea, doar aceea pe care să pășești zâmbind și cu gândul iubirii... într-o carte cu autori dragi, cu alte înțelesuri, care adună la un loc sărutul pur și simplu, pentru suflete binecuvântare, sărutul, acel frison, venit pe lume sub clar de lună, „sărutul cu ochii acoperiți și mâinile înflorite“, sărutul transpus în piatră, veșnic luminat și celest...
Citind povestea, iubim mai mult și vom auzi, înainte de toate, în ceasul învierii, muzici rotite în vibrare, de împăcare – adevărata artă întru simplitate și sensibilitate, asemeni lui Brâncuși – prilej de meditație „când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, şi când te simţi umil, şi când te dăruieşti, divinitatea rămâne în opera ta; ea este magică...“ 
Mulțumesc autorilor, creatori de frumos, care mi-au oferit gratuit dreptul de a publica poezii din colecțiile personale în acest proiect antologic.
Cu bucuria și privilegiul de a fi și realitate statornică întru colaborare, mulțumesc Editurii „Măiastra“ Târgu-Jiu. 
Mulțumesc Domnișoarei Dorina Cioplea, artist vizual, pentru realizarea copertei.
Tinerilor debutanți, împinși de entuziasm, de nerăbdare, „desculți“ prin metaforle luminii, cu toată ființa, răspunzând la prima strigare dinspre sărutul mistuit de foame... admirație, respect și prețuire.
Mulțumesc familiei mele pentru sprijinul acordat în publicarea și distribuirea volumului al IV-lea din colecția „Poezia iubirii“ – „Sărutul 2“ – 2015.
Am motive să cred că această antologie ne va conduce spre crezul ei strategic și procedural, în sprijinul actulului  de cultură, promovându-l în orice împrejurare, mai ales acolo, în „Casa Cărților“.
Acesta este destinul ei – un atfel de dar, un altfel de cititor.

16 Martie 2015

Elisabeta Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu