Cu luminile
acelea false, cu priviri de gheață, uneori fețe arzând de rușine, cu gândul, cu
voie și fără de voie... că prea în afară se duce atâta lumină, și totul în fire
când te lipești de oameni, din nefire, totul în povară... când o lași moartă,
aprinzând propriul fior, totul de teamă, de singurătate, de ploaie... cu
întregul drum înspre tine, într-o zi pe care o ai în minte, într-o zi care
te-ncearcă mai altfel, mai drepți, mai îndrăzneți, suportând întru iubire,
ochii spre această lume care își poartă cuvântul, survolând uneori fără vreun
înțeles, înșelătoare speranțe, plutind în plină dramă, gesturi... cuvântul, tot
mai înfășurat în dispreț, împasibil, în nemișcare laude, nici asprime nici
bunătate... cuvântul îngrădit, fără un surâs alinător... cuvântul, minune fără
margini în miezul căruia palpită viața... cuvântul atât de liniștit, mereu
altfel, spunând lucrurile cele mai simple, un cântec de leagăn, un vis,
promisiuni, înălțări și căderi, biserici îngenuncheate între două săruturi – poezia iubirii în timp, dar mai ales dincolo de timp, cu respirații dese în nopțile neliniștite.
Atunci, așteaptă-ne, cititorule drag. Îți vom ieși înainte, îți vom arăta calea,
doar aceea pe care să pășești zâmbind și cu gândul iubirii... într-o carte cu
autori dragi, cu alte înțelesuri, care adună la un loc sărutul pur și simplu,
pentru suflete binecuvântare, sărutul, acel frison, venit pe lume sub clar de
lună, „sărutul cu ochii acoperiți și mâinile înflorite“, sărutul transpus în piatră, veșnic luminat și
celest...
Citind povestea, iubim mai mult și vom auzi, înainte de toate, în ceasul
învierii, muzici rotite în vibrare, de împăcare – adevărata artă întru
simplitate și sensibilitate, asemeni lui Brâncuși – prilej de meditație „când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, şi când te
simţi umil, şi când te dăruieşti, divinitatea rămâne în opera ta; ea este
magică...“
Mulțumesc autorilor, creatori de
frumos, care mi-au oferit gratuit dreptul de a publica poezii din colecțiile
personale în acest proiect antologic.
Cu bucuria și privilegiul de a fi și realitate
statornică întru colaborare, mulțumesc Editurii „Măiastra“ Târgu-Jiu.
Mulțumesc Domnișoarei Dorina Cioplea, artist vizual,
pentru realizarea copertei.
Tinerilor debutanți, împinși de entuziasm, de nerăbdare, „desculți“ prin
metaforle luminii, cu toată ființa, răspunzând la prima strigare dinspre
sărutul mistuit de foame... admirație, respect și prețuire.
Mulțumesc familiei mele pentru sprijinul acordat în
publicarea și distribuirea volumului al IV-lea din colecția „Poezia iubirii“ –
„Sărutul 2“ – 2015.
Am motive să cred că această antologie ne va conduce spre crezul ei
strategic și procedural, în sprijinul actulului
de cultură, promovându-l în orice împrejurare, mai ales acolo, în „Casa Cărților“.
Acesta este destinul ei – un atfel de dar, un altfel de cititor.
16 Martie 2015
Elisabeta Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu