Mai întâi ne sărută
Dumnezeu, apoi Soarele şi apoi Mama. Când deschidem ochii, ne sărutăm mai întâi
mama, apoi sărutăm florile, copacii, pământul şi jucăriile. Şi ne sărutăm
iubirile... atâtea câte ne sunt date, atâtea câte ne-am ales, atâtea câte vin
spre noi. Nu putem trăi fără iubire oricât de mult am vrea. Ne ascundem în
spatele măştilor în fiecare zi, condiţionaţi de societatea în care ne prefacem
că respirăm zilnic, adoptăm atitudini care nu ne reprezintă, care nu ne vin
mănuşă. Şi nu există om care să nu fi sărutat o dată pe cineva...
Sărutul este
laitmotivul acestei întâlniri extraordinare de poeţi contemporani într-o
antologie. Cineva spunea că sărutul este o poezie care nu poate fi scrisă, o
melodie care-i cântată de orice neam, fără a putea fi transcrisă în muzică. Cred
că există o alchimie a sărutului care ne transformă în oamenii buni care suntem
înlăuntrul nostru, dar pe care ne este frică să-i lăsăm să fie văzuţi. Suntem
îngroziţi de ideea că dezvăluindu-ne sufletele putem fi răniţi, dar ce este
iubirea fără aceste răni? Dacă nu ar fi trecut prin iubire ar fi reuşit aceşti
poeţi să rupă din cortina timpului ca să scrie despre SĂRUT, aşa cum l-au
cunoscut, cum l-au simţit, cum l-au perceput, cum l-au gustat? Cu siguranţă nu.
Există tendința în
fiecare dintre oameni să considere că ființele iubite le aparțin, aşa că intră
de fiecare dată în niște situații fără ieșire. Într-o zi, ei sunt obligați să
admită că aceste ființe le scapă, iar dacă
nu acceptă, vor suferi, și le vor face și pe ele să sufere. Temerea că unul sau
celălalt pot fi părăsiți sau trădați dovedește că nu există încă o legătură cu
adevărat solidă între ei; poate că se întâlnesc chiar pentru întâia oară. Şi pe
aceste fiinţe le leagă un SĂRUT. Şi despre ele cineva a scris.
Aş putea să iau
fiecare poezie în parte şi s-o analizez, dar recunosc că nu mi-ar ajunge
spaţiul. Fiecare vers, fiecare propoziţie, fiecare cuvânt aşternut de cei care
au fost rugaţi să dăruiască din prea plinul lor sufletesc pentru această
antologie merită să fie aici şi acum. Sunt preţioşi chiar şi numai pentru că
recunosc că sunt oameni, că au sentimente. Sunt extraordinari pentru că acceptă
rănile pe care sufletele lor le poartă şi acceptarea înseamnă vindecare.
Poveştile lor de iubire sunt cele care le-au dăruit aripi, cele care i-au
inspirat. De altfel, bărbat sau femeie, poetul se conectează la sursa lui de
inspiraţie cu aceeaşi credinţă, cu aceeaşi pasiune, cu aceeaşi hotărâre. Citind
din creaţiile pe care le-au dăruit cu generozitate celor ce au şlefuit această
bijuterie până să strălucească astfel am înţeles de ce zâmbim de fiecare dată
cald când suntem sărutaţi şi de ce majoritatea momentelor de care ne aducem
aminte cu drag sunt cele care vorbesc despre un sărut.
Sărutul este cel care
ne însoţeşte de la naştere până la moarte. Cu el ne începem viaţa şi cu el
plecăm. Sunt atât de diferite sentimentele pe care un sărut le poate stârni,
dar întotdeauna el are căldură, emoţie, tandreţe, bucurie. Exprimă compasiune,
afecţiune, iubire. Există simbol în fiecare SĂRUT. De exemplu, sărutul mirilor
simbolizează uniunea dintre o femeie şi un bărbat ce-şi dăruiesc esenţa vieţii
lor unul altuia. În evul mediu sărutul însemna răsplata supremă, intimitatea, extazul.
Iar când este sărutat pământul, iubirea capătă sensuri la care nu bănuieşti
niciodată că se poate ajunge. Există şi săruturi precum cel al lui Iuda, vestit
ca fiind unul otrăvitor. El semnifică trădarea, iubirea falsă. Putem, dacă ne
străduim, atât eu, cât şi domniile voastre, dragi cititori care veţi face o
înţelegere cu Timpul să vă lase să deschideţi această antologie, să descriem un
sărut. Putem să găsim explicaţii demne de orice specialist, putem să prezentăm
argumente care pot rezista în faţa oricărei comisii ştiinţifice, da, putem. Dar
eu vă rog să fim oameni! Vă rog să încercaţi să aruncaţi departe vălul care vă
acoperă privirea, care v-o înceţoşează, care vă ţine lipiţi de traiul zilnic,
de rutină şi să faceţi un experiment!
Aduceţi-vă aminte
de cel mai tulburător sărut pe care l-aţi trăit! Ce culoarea avea cerul când
s-a întâmplat? Cum vă tremura glasul? Ce furnicături nu vă dădeau pace
înlăuntrul vostru? Ce sentimente vă copleşeau? Era bucurie? Era nebunie? Era
frică? Era pasiune? Era iubire? Vă mai ţineau picioarele? Trecea un mărfar prin
venele voastre? Tuna, fulgera, ploua, ningea? Acum deschideţi ochi şi
priviţi-vă în oglindă! Da, sunteţi oamenii frumoşi care au trăit acest SĂRUT şi
s-au bucurat de el. Doar că nebunia vieţii de zi cu zi ne-a făcut să uităm de
frumuseţea acelei clipe. Grotescul în care se zbate astăzi societatea nu mai
lasă loc purităţii, inocenţei, sensibilităţii Cred că nici SĂRUTUL nu-şi mai
are rost astăzi.
Şi totuşi, există
oameni minunaţi pe care Îngerul îi atinge în zborul lui prin lume, pe care îi
numim simplu, POEŢI, şi astfel avem şansa ca datorită lor să răsfoim pagini
pline de rosturi, de răspunsuri, de pasiuni, de răbufniri, de răzvrătiri, de
dorinţe, de abandonări, de visuri, de zbateri. Şi peste toate triumfă de
fiecare dată iubirea. Ei au primit har să vindece lumea prin Cuvânt. Ei au
menirea de a spune lucrurilor pe nume, de a le arăta celorlalţi că există
soluţii, există vindecare, există linişte, există bucurie, există remedii. Sunt
oameni. Sunt minuni cărora Dumnezeu le-a dat viaţă şi le-a deschis sufletul să
poată vedea mai multe uşi deschise. Aşa îi văd pe poeţii contemporani care
şi-au expus sufletul în faţa dumneavoastră, dragi cititori. Ei trec punţile
reci, pline de gheaţă dintre suflete. Ei acceptă să păşească prin deşert, sub
soarele arzător, doar pentru un strop din apa vie a iubirii. Poeţii se recunosc
unul pe celălalt datorită faptului că numai ei trăiesc cu capul în nori, acolo
sus fiind doar câţiva cu adevărat. 32 de autori vor respira prin paginile
acestei ARTE a CONVERSAŢIEI. Pe unii dintre ei îi cunosc foarte bine, îmi sunt
prieteni apropiaţi, pe alţii nu, dar dacă sunt aici există un motiv. Acel motiv
este reprezentat de creaţia lor care se dăruieşte lumii cu generozitate. Aş
putea să scriu despre Paul Arva, Adrian Berinde, Adi Beznă, Marius Chelaru,
Iohanna Chris, aflată la debut, iată ce frumoasă potrivire de caractere, dar mă
tem că aş face greşeala să vorbesc mai mult despre unul decât despre ceilalţi
şi nu e drept. Aş putea să mă arunc în vârtejul poeziilor lui Ştefan Ciobanu,
Dorina Cioplea, tot la debut, Mariana Cornoiu, Alin Cucuruzan, Carmen Doreal,
Eugen Evu, Viorel Gârbaciu, Melania Grozavu, Rodica Ion, Elisabeta Luşcan,
Laura Matache, Clara Mărgineanu, Ovidiu Mihăilescu, Mariana Moga, Toni Niculae,
debut, Diana Olteanu, Filip Palaghia, Gabriela Panaite, Andrei Păunescu, Luis
Popa, Camelia Radulian, Trandafir Sîmpetru, Amalia Stănescu, Mircea Florin
Şandru, Alexandru Turcu, Gina Zaharia, şi să scriu tomuri întregi despre ce au
simţit, ce au dorit să vă împărtăşească, dar aş face o gafă de proporţii. Sunt
prea frumoase poeziile lor, prea minunate gândurile lor, prea aproape de adevăr
unii dintre ei, prea buni şi blânzi ceilalţi ca să creez valuri cu laudele mele
sau dimpotrivă. Pot doar să vă confirm că alegerile celor care au dorit să ducă
la capăt acest demers cultural fără egal sunt cele potrivite. Nu pot decât să
le mulţumesc că mi-au dat şansa să pot intra în această „horă a SĂRUTULUI” şi
să o pot păstra în suflet ca pe cea mai dragă dintre amintiri. Ce frumos spune
o vorbă veche românească, „Când intri în horă trebuie să joci”, e adevărat că
şi ea are nenumărate sensuri, dar tocmai în asta constă frumuseţea şi bogăţia
limbii române.
Colecția Poezia
iubirii, realizată de Elisabeta Gîlcescu, vă oferă şansa să descoperiţi că încă
mai există speranţă, că încă mai aveţi de ce să zâmbiţi, că încă vântul poate
să vă mângâie obrajii şi astfel să vă înţelegeţi rostul aici şi acum. În
mojarul vieţii noastre este mai mult decât necesar să amestecăm cu infinită
grijă ingredientele necesare astfel încât să redevenim OAMENI. Aceasta este
alchimia sărutului pe care trebuie să o învăţăm fiecare dintre noi, pentru că
nu trebuie să uităm că atunci când plecăm ne sărutăm Mama, apoi Soarele şi pe
Dumnezeu... Ca să închidem cercul...
Loreta Popa
Doamna draga, va imbratisez cu toata iubirea! Ceea ce ati reusit sa faceti este un miracol. Sa aduni atatia poeti si sa le oferi sansa unei exprimari intr-o companie minunata nu poate fi decat un miracol. Ma bucur ca am avut sansa sa ma pot exprima... Pentru mine a insemnat enorm. Imi pare doar rau ca a durat atat. Am avut multe de pus la punct. Va trimit toate gandurile bune si vreau sa va spun ca nimic nu este intamplator pe lumea aceasta, oricat ni se pare noua ca ar fi rau. Nu. Totul e bine pus la punct, cu rost, doar ca noi nu intelegem rostul... Va imbratisez cu drag...O voi face si personal la lansare. L.P.
RăspundețiȘtergere