Viața m-a-nvățat să tac și să înghit, m-a-nvățat să nu-mi propun să depășesc pe nimeni și nici propria umbră, m-a-nvățat să mă uit mereu în jos, la mai mari suferințe decât a mea, m-a-nvățat să îmbătrânesc decent și mai ales să pierd. (Ileana Vulpescu)
În această zi specială, îngăduie-mi să amintesc gestul generos al scriitoarei Ileana Vulpescu, oferit studenților tăi de la Glendon College, singurul lectorat în limba română din Canada, o premieră, un act firesc și original (superb demers), un aport considerabil asupra cunoașterii operelor Ileana și Romulus Vulpescu.
Cu admirație, într-un asemenea moment special, cu toate ale anului nou bune, cu ani minunați și împliniți sufletește.
Cu mare drag, Crina Bud!
Eli Gîlcescu
M-aș reîntoarce…
RăspundețiȘtergereM-aș reîntoarce lângă ierburi
Cât mai aproape de pământ,
De regnul născător de cercuri,
De somnul din matrici, rotund.
M-aș dezobișnui să tulbur,
Aș renunța,-n sfârșit, să cert
Și zborul galbenului flutur
Și mersul mohorât de melc.
Recuibărit în dulcea mâzgă,
Hrănindu-mă cu primul mâl,
Poate-am să-nvăț să dau în pârgă
Dând florii coaja altui tâlc.
Din tot ce-am fost va fi alt arbor
– Cum firea n-a rodit nicicând –
Al revenirii-n ciclu – martor
Că nici în moarte nu-s defunct.
Romulus Vulpescu