ianuarie 23, 2018

ARTA CONVERSAȚÍEI XXI: Și gânduri... cărora nici n-ai şti să le dai un nu...

Un model de bucurie și lumină. Un exemplu de încredere, bunătate și înțelepciune. Omul care nu are alte rădăcini decât pe cele întâmplate în ARTA CONVERSAȚIEI. Omul care își caută sprijin în oameni, dăruindu-se lor, „lucid, nesofisticat, cu un acut semn al calității...“ Oricât de îndreptățită ar fi fost, niciodată nu s-a plâns. Niciodată nu a invidiat. Niciodată nu și-a schilodit nobilele idei. De multe ori a fost aproape de prăpastie, de multe ori, dar nimeni nu i-a simțit ura față de durere. Azi, e în mare cumpănă. Grea cumpănă. Să ne rugăm pentru grabnica însănătoșire. Să ne rugăm. Toți. Pentru sufletul duios. Să nu-i fie teamă să se întoarcă.

Eli Gîlcescu


ARTA CONVERSAȚÍEI XXI: Și gânduri... cărora nici n-ai şti să le dai un nu...
Publicat de la
Etichete:

5 comentarii:

  1. Eliianuarie 25, 2018

    Eu zic că pe lumea asta și binele ți se întoarce. Și nu neapărat de la cei cărora le-ai făcut bine. Și răul ți se întoarce. Ți se întoarce poate de la cineva căruia i-ai făcut bine. Aici nu este reciprocitate. Dar sunt convinsă că ți se întoarce și binele și răul. Și mai ales răul. Nu cred că rămâne ceva nepedepsit pe lumea asta. Ceea ce ne închipuim noi că este Iadul, cred că nu trebuie să ne gândim la o viață viitoare pentru că el este aici pe pământ. Mă rog, măcar o „secție“, ca să zic așa. Un „compartiment“ este și aici.
    Ileana Vulpescu

    RăspundețiȘtergere
  2. Elimartie 04, 2018

    Luiza Iosif

    Azi am fost la Ileana.
    M-am dus sa o vad si sa vorbim de ale noastre.
    Gresit,
    Nu am vazut-o pe Ileana.
    Am vazut un om trecut " jumatate dincolo". . .
    S-a bucurat cind m-a vazut.
    M-a recunoscut si am vorbit citeva cuvinte.
    I-am dus preotul, care a spovedit-o si a impartasit-o.
    Mi-a luat mina si mi-a pupat-o.
    Am facut la fel.
    Din cite o cunosc eu pe Ileana, stiu si am simtit ca acum noi doua ne-am despartit in felul nostru tainic.
    Noi am insemnat mult una pentru alta de-a lungul vietii.
    Ne-am fost alaturi la bine si la greu.
    Azi am vazut o luminare care pilpiie . . .
    Dumnezeu sa faca ce stie EL mai bine pentru Ileana
    Doamne, Ajuta !

    RăspundețiȘtergere
  3. Elimartie 05, 2018

    Se spune că Dumnezeu nu-i dă omului mai mult decât poate duce. Iar prin suferință îl pune la grele încercări... Din ce în ce mai grea neliniștea mea, mai apăsătoare așteptarea. de nu mă ajunge dimineața cu picioarele ude, de cât alerg noaptea printre srtigăte, dar nu înainte, nici după, ci o dată, o singură dată în viață această minune, apoi ochii se închid parcă pentru totdeauna Și nimeni nu va ști cât am plâns în aceste zile. Nimeni. E prea mult... și această umbră a morții, prea de ajuns, și această tulburare, mai mult decât pot duce, această grea încercare... Doamne! Iartă-mi gândul de azi, dar simt că îmi plâng și propria murire.
    Eli Gîlcescu
    5 martie 2018

    RăspundețiȘtergere
  4. Elimartie 05, 2018

    Nu știu, dar îi simt inima în pericol. Nu mă pot liniști. Stau și aștept, rugându-mă. Iar dacă ține cu tot dinadinsul să călătorească, s-o facă la Idele lui martie, odată cu Brâncuși și... (16 martie), sau să mai zăbovească, până înfloresc caișii, și buchetul uitat de Romulus va înflori la nunta de ametist (9 aprilie 1958), ar mai putea aștepta o zi de minune, încă un mai de poveste, alături de prieteni, un 21 Mai... să fie într-o zi sfântă, așa cum s-a născut... Sau de ce nu, de Sfântul Petru și Pavel (29 iunie), alături de Ioana... Doamne, de-ar avea putere să mai lupte, pentru încă o zi, încă o lună, încă și încă...

    Eli Gîlcescu
    6 martie 2018

    RăspundețiȘtergere
  5. Elimartie 07, 2018

    Elisabeta Gîlcescu Ce dor îmi e de tot ce înseamnă acasă. Acel acasă de odinioară. Când fiecare punea preț mai întâi pe credință, iubire. Azi, mă tem că toate-s pe dos. Până și supraviețuirea e imposibilă. Cu toate astea, mă gândesc la cei dragi, puțini, din ce în ce mai puțini. Nici prietenii nu sunt ca altădată. Dar nu despre ei vreau să vorbesc. Despre cei pe care îi port în suflet. Și minunata Ileana ocupă un loc aparte. Simt că mă așteaptă să povestim, să ne amintim primăvara, primăverile. Primăvara care să ne îndemne să vorbim despre iubire... Doamne Ajută!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)