vineri, 15 iunie 2018

Cu fața luminată de amintiri

Cristina Lorena a distribuit o amintire.
In 4 ani s-a întâmplat o viață de om pentru mine. Nenumărate lecții care mi-au transformat radical viața. Tot atunci apăream în volumul "Sărutul" și am cunoscut-o pe minunata noastră scriitoare Ileana Vulpescu. Sunt recunoscătoare că în drumul meu am întalnit oameni atât de frumoși și de sensibili! Mulțumesc doamnei Elisabeta Gîlcescu că mi-a dat această ocazie!

marți, 5 iunie 2018

De Ziua învățătorului

Mie, personal, nu-mi place cum este tratat învăţământul. Nu îmi place cum este tratat corpul didactic în zilele noastre. Pe vremea mea, era foarte mare lucru să fii profesor şi regret disciplina de-atunci. Fără un program şi o disciplină, nu se poate face nimic pe lumea asta. Este de regretat, în zilele noastre, că nu se fac planuri de perspectivă. Cineva care a găsit precedentul a creat un etaj, nu i se pare firesc să-l ridice pe al doilea, ci să-l dărâme pe primul. De aceea, copii, vă spun: învăţaţi, pentru că ceea ce veţi învăţa nu se poate expropria şi nici să ajungă la DNA. Respectaţi-vă dascălii, pentru că este o meserie foarte, foarte grea. Dacă aş fi cineva, eu aş propune ca la anumite facultăţi care formează viitori profesionişti, să se dea un test psihologic. Dacă nu iubeşti oamenii şi nu ai răbdare să-i înveţi şi pe cei care nu înţeleg de la început, nu ai şansa să fii un profesor bun. Poţi să fii tobă de carte, dar important e cum reuşeşti să transmiţi celorlalţi. Există persoane enciclopedice care nu sunt buni pedagogici.
Trebuie să se accepte o disciplină obligatorie într-o şcoală, pentru că şcoala nu este un maidan în care vii dacă-ţi place, doar ca să mai pierzi şi tu vremea. Şcoala este făcută să te înveţe să trăieşti şi să-ţi câştigi o pâine. Diferenţa între profesori poate fi foarte mare. Şi profesorul trebuie să ştie să-ţi câştige încrederea şi preţuirea. Cei mai buni profesori sunt cei mai aspri, nu sunt indulgenţi deloc. Defectul pe care-l prezintă şcoala astăzi porneşte de la ideea din vremea comunismului: să nu laşi corijenţi şi repetenţi. Păi şi atunci ce selecţie face şcoala? Profesorul trebuie să fie un judecător drept. Nu pe simpatii sau antipatii se pun notele, ci pe cunoştinţe. Or, dacă profesorul nu te poate lăsa nici corijent, nici repetent, aia nu mai este şcoală. Eu am nişte principii demodate, dar sănătoase. Pentru că nu tot ceea ce e nou e şi bun! Dacă tot veniţi la şcoală, învăţaţi, nu pierdeţi timpul. Cu timpul acesta nu vă veţi mai întâlni.

Ileana Vulpescu

vineri, 2 martie 2018

Pe nimic nu se poate jura pe lumea asta


Unii au avut noroc în timpul vieții, au și după moarte. Unii nu au noroc niciodată, iar alții au noroc după moarte. Majoritatea celor care au făcut vîlvă în jurul lor în timpul vieții, continuă să fie apreciați și după ce nu mai sunt, dar la fel de bine, se poate să apară și mulți detractori ai celor care au fost adulați cîndva. Lucrurile sunt foarte nesigure. Nu e obligatoriu că dacă ai valoare, să fii remarcat, slăvit și ridicat pe nori de admirație. Se spune că posteritatea vine și face dreptate. Eu nu știu dacă e așa. Nu ești sigur niciodată. Nu trebuie să contezi pe succes, nici în timpul vieții, nici după ce nu mai ești. Dacă scrii o faci pentru că simți nevoia să comunici ceva cuiva. Succesul nu e obligatoriu legat de valoare. Și critica literară este făcută tot de oameni, nu de computere, care să nu aibă sentimente. De aceea poți să găsești o carte care să fie foarte lăudată de cineva și care e considerată stupidă de alt critic literar. Sunt și critici care au scris luînd în serios Arta conversației și sunt și critici care au spus că e o carte de talcioc. Lucrurile sunt foarte nesigure, iar ceea ce se spune despre un autor, nu știu cît poate fi luat de bun. Uneori sunt laude nemeritate, alteori sunt subevaluări nemeritate și uneori sunt și valori reale care sunt recunoscute. Toate astea pentru că ești interpretat de un om. Dacă omului aceluia îi ești agreabil, oricum vei fi menajat. Se simte o blîndețe, dacă ți face o cronică, chiar dacă nu ai scris cine știe ce carte, iar dacă îi ești antipatic, cu toate că ai scris o carte bună, o să simți un damf de aversiune. Totul este făcut de oameni. Pe nimic nu se poate jura pe lumea asta!

Ileana Vulpescu,

fragment din intrviul realizat de Maria Băcescu

20 dec. 2016

vineri, 9 februarie 2018

Întru Po(Menire)

Uite, de această dată, îmi face o bucurie postarea ta, Nynna. Mi se pare că, într-un anume fel, prietenia noastră se reinventează din când în când. Atunci când mai păstrăm încă urmele unor trăiri sensibile, de neuitat. Ceva din povestea de ieri, fără vreo interdicție sau un jurământ al tăcerii. Atunci îmi închipui diminețile acelea când eram mereu împreună, sporovăind și sorbind dintr-o cafea. Prieteni puțini, apoi fără număr, că nici nu-mi pot aminti. De unii cu emoție, de alții cu durere, pentru că i-am pierdut. Nicidecum să-i tulbur. Nu. N-ar mai avea rost. Știu cum e să rămâi mut de durere. Durerea aceea care sperie. când uiți de orice altceva. Rămâne cuvântul atât de prietenos uneori (chiar la limita devotațiunii), până în inima lui, acolo unde puțini pot. Sau noi eram cei hărăziți, în teritoriile blânde și virgine ale clipei. Acolo unde, cu pasiuni, vise, trăiri, mai altfel decât alții, un exemplu de strădanie, de la înălțimea rostirii, Arta conversației. Nimic mai frumos, nimic mai adevărat din ceea ce a fost și ar mai putea să fie...

Eli Gîlcescu

marți, 6 februarie 2018

CĂRĂRILE : Sărutul

CĂRĂRILE : Sărutul: Așa mi-a rămas în minte sărutul până departe, până aproape, mărginit de minunea vie... afară de tăcere nu mai ...

CĂRĂRILE : Într-un glas

CĂRĂRILE : Într-un glas:     Inimi care băteau de nerăbdare... Rar au simțit emoții mai puternice... Peste tot, o mare de flori până la zarea-ză...

CĂRĂRILE : „Sărutul“ și... noi

CĂRĂRILE : „Sărutul“ și... noi: La Casa Universitarilor, 21 Mai 2014 O prietenie dintre cele mai alese și durabile, în felul acel...

marți, 30 ianuarie 2018

Nu cred că rămâne ceva nepedepsit pe lumea asta


Eu zic că pe lumea asta și binele ți se întoarce. Și nu neapărat de la cei cărora le-ai făcut bine. Și răul ți se întoarce. Ți se întoarce poate de la cineva căruia i-ai făcut bine. Aici nu este reciprocitate. Dar sunt convinsă că ți se întoarce și binele și răul. Și mai ales răul. Nu cred că rămâne ceva nepedepsit pe lumea asta. Ceea ce ne închipuim noi că este Iadul, cred că nu trebuie să ne gândim la o viață viitoare pentru că el este aici pe pământ. Mă rog, măcar o „secție“, ca să zic așa. Un „compartiment“ este și aici.

Ileana Vulpescu

marți, 23 ianuarie 2018

ARTA CONVERSAȚÍEI XXI: Și gânduri... cărora nici n-ai şti să le dai un nu...

Un model de bucurie și lumină. Un exemplu de încredere, bunătate și înțelepciune. Omul care nu are alte rădăcini decât pe cele întâmplate în ARTA CONVERSAȚIEI. Omul care își caută sprijin în oameni, dăruindu-se lor, „lucid, nesofisticat, cu un acut semn al calității...“ Oricât de îndreptățită ar fi fost, niciodată nu s-a plâns. Niciodată nu a invidiat. Niciodată nu și-a schilodit nobilele idei. De multe ori a fost aproape de prăpastie, de multe ori, dar nimeni nu i-a simțit ura față de durere. Azi, e în mare cumpănă. Grea cumpănă. Să ne rugăm pentru grabnica însănătoșire. Să ne rugăm. Toți. Pentru sufletul duios. Să nu-i fie teamă să se întoarcă.

Eli Gîlcescu


ARTA CONVERSAȚÍEI XXI: Și gânduri... cărora nici n-ai şti să le dai un nu...

marți, 16 ianuarie 2018

Ca să mai știm că dragostea există




Chiar dacă departe, într-o Românie micuță, ca și cum și-ar fi zărit în oglindă bucuria regăsirii, în lumina credinciosul Sărut, când ne-am zâmbit printre plopii fără soț, cu emoție grea, apăsătoare, un strop din ceva prețios, de suflet aproape, ”în fiecare zi”,  un fel de crez, pentru primăvara care să ne apropie cu farmecul ei, printre liniști, fericiri, încă un motiv de răsfăț și zâmbet, alături de echipa Observatorului, și să ne inspire. Cred că anumiți oameni se aud chemați, fără a sta pe gânduri, parcă simțind nevoia unui reazem, reaprinzând lumina, ca o confirmare și o înălțare a demnității, un adaos la cultură, cuvintele Crinei Bud au atins inimile celor care au citit romanul Arta conversației, și prin donația scriitoarei Ileana Vulpescu, un gest generos, oferit studenților ei de la Glendon College, singurul lectorat în limba română din Canada, o premieră, un act firesc și original (superb demers), un aport considerabil asupra cunoașterii operelor Ileana și Romulus Vulpescu, până la urmă un lucru adevărat și atât de frumos, cu totală dăruire, cu prietenie și prețuire pentru românii din Canada, dar mai ales pentru tinerii care au ales limba română ca obiect de studiu. Toate s-au petrecut de Ziua Culturii, într-un spațiu românesc, Consulatul General al României la Toronto

Am întâlnit poeți, prozatori, artiști vizuali, tineri muzicieni, care au desăvârșit ziua, redându-i armonia, sensibilitatea și culoarea de altădată. Firește, magistrului acestui spectacol i se cuvin mulțumiri, un maestru în artă și tradiție, Dumitru Puiu Popescu. Așa am aflat poveștile adevărate ale echipei Observatorului, dar mai impresionantă decât toate, povestea lui Nică Petre. S-a folosit de această zi a culturii pentru a-i aminti pe toți. Printre cei dragi, și povestea de iubire a Vulpeștilor.
Pe scurt, a fost o zi a prieteniei de ieri, de azi, și câte vor mai fi, o întâlnire bogată, înfierbântată de amintiri, o lecție de viață pentru toți.

Calde mulțumiri organizatorilor, participanților și nu în ultimul rând gazdelor,

Cu recunoștință plină de admirație,

Eli Gîlcescu







miercuri, 10 ianuarie 2018

Nici nu știi câtă nevoie avem de lumina lor



Viața m-a-nvățat să tac și să înghit, m-a-nvățat să nu-mi propun să depășesc pe nimeni și nici propria umbră, m-a-nvățat să mă uit mereu în jos, la mai mari suferințe decât a mea, m-a-nvățat să îmbătrânesc decent și mai ales să pierd. (Ileana Vulpescu)


În această zi specială, îngăduie-mi să amintesc gestul generos al scriitoarei Ileana Vulpescu, oferit studenților tăi de la Glendon College,  singurul lectorat în limba română din Canada,  o premieră, un act firesc și original (superb demers), un aport considerabil asupra cunoașterii operelor Ileana și Romulus Vulpescu.
Cu admirație, într-un asemenea moment special, cu toate ale anului nou bune, cu ani minunați și împliniți sufletește.
Cu mare drag, Crina Bud!

Eli Gîlcescu

luni, 8 ianuarie 2018

ARTA CONVERSAȚÍEI XXI: L-a ales timpul

ARTA CONVERSAȚÍEI XXI: L-a ales timpul: De la plecarea ei, scriu... Încerc să-ți spun ce am trăit în acele zile, încerc să-ți spun totul, tot ce am simțit în fața frumuseții u...