luni, 16 ianuarie 2017

Într-un loc de renaștere al ideilor, al gândurilor







































Omul care nu numai că dă naștere timpului, spațiului, dar le eternizează, le înnobilează.

5 comentarii:

  1. Acestea sunt bogatia și hrana sa veșnică

    RăspundețiȘtergere
  2. Despărțirea de viață – cel mai greu examen. M-am întrebat cum s-o despărți sufletul de trup. Aflăm cu toții. se spune că înaintea finalului îți vezi toată viața. Aș vrea să o văd selectiv. Prea multe pretenții!

    Ileana Vulpescu, PRELUDIU Editura TEMPUS 2017

    RăspundețiȘtergere
  3. Vivaldi... parcă-mi desfundă urechile surde... parcă-mi vântură la aer sufletul uscat. Ajută-mi, Doamne, să mă bucur de ceva cît mai sunt pe-aici.

    Ileana Vulpescu, Preludiu, 2017

    RăspundețiȘtergere
  4. Viața m-a-nvățat să tac și să-nghit, m-a-nvățat să nu-mi propun să depășesc pe nimeni și nici propria umbră, m-a-nvățat să mă uit mereu în jos, la mai mari suferințe decît a mea, m-a-nvățat să-mbătrînesc decent și mai ales să pierd.

    Ileana Vulpescu, Preludiu, 2017

    RăspundețiȘtergere
  5. Orice aş vinde, dar nu dicţionarele. Dacă aş putea mi-aş mai cumpăra şi acum cîteva. Iubesc cuvintele. Nu am o preferinţă pentru unul sau altul. Într-o carte iubeşti şi personajele negative, şi pe cele pozitive. Tot de la tine porneşte. Nu există să fie vreun cuvînt urît. El reprezintă dificultate de redactare, de sensuri. Unul e mai dificil, altul mai puţin. Cuvintele toate sînt copiii tăi.

    Ileana Vulpescu

    RăspundețiȘtergere