Am un respect deosebit pentru omul care
locuiește la doi pași de mine, într-o lume plină de surprize, o lume pe care am
iscodit-o de la intrare și până în locurile de poveste, de întâmplări, de
surprize. I-am iscodit ființa, privirea vie, proiectată în strălucirea sticlei,
ca o revelație continuă, ca o permanentă teofanie; pentru că știe să atingă
culmi, vibrează, se înflăcărează și simte tentația demiurgiei, iar orgoliul
infinit l-a salvat de la cădere. Îi sunt recunoscătoare pentru darul de ieri,
pentru dimensiunea lui, în preajma unui Crăciun, rânduit altei dimensiuni în literatura românească și universală. De atunci îi datorez o carte din colecția personală a scriitoarei #Ileana Vulpescu, cu autograf.
Calde
mulțumiri, #Mihai Țopescu, și felicitări pentru dialogul neîntrerupt cu
arta conversației, un dialog atât de necesar, un dialog care trebuie să fie!
Eli Gîlcescu
http://www.cotidianul.ro/marele-maestru-de-langa-brancusi-254084/
RăspundețiȘtergere„Rar mi-a fost dat să descopăr un asemenea artist încăpăţânat într-un oraş devenit program şi polemică. Gloria lui Mihai Ţopescu stă în toate marile muzee de sticlă din lume şi se reazemă pe colecţii şi expoziţii cum nu mulţi artişti români contemporani pot să numească. Şi, cu toate acestea, ţine cu dinţii de operele sale, la Târgu Jiu, fiind cel mai mare colecţionar de sticlă semnată ”Mihai Ţopescu”, veritabile minuni ale genului, toate înghesuite într-o curte cu ateliere şi acareturi, parcă pentru a lumina acest oraş atât de sărăcăcios, dar şi atât de bogat în capodopere.“
CORNEL NISTORESCU
Publicat Marţi, 30 decembrie 2014