duminică, 27 noiembrie 2016

Între două arte



Am un respect deosebit pentru omul care locuiește la doi pași de mine, într-o lume plină de surprize, o lume pe care am iscodit-o de la intrare și până în locurile de poveste, de întâmplări, de surprize. I-am iscodit ființa, privirea vie, proiectată în strălucirea sticlei, ca o revelație continuă, ca o permanentă teofanie; pentru că știe să atingă culmi, vibrează, se înflăcărează și simte tentația demiurgiei, iar orgoliul infinit l-a salvat de la cădere. Îi sunt recunoscătoare pentru darul de ieri, pentru dimensiunea lui, în preajma unui Crăciun, rânduit altei dimensiuni în literatura românească și universală. De atunci îi datorez o carte din colecția personală a scriitoarei Ileana Vulpescu, cu autograf. 
Calde mulțumiri, Mihai Țopescu, și felicitări pentru dialogul neîntrerupt cu arta conversației, un dialog atât de necesar, un dialog care trebuie să fie!


Eli Gîlcescu

marți, 15 noiembrie 2016

Un dor

Ascult Oda bucuriei nemuritoare, generoasă de fiecare dată cu cei învingători. Oda bucuriei, într-o clipă de iluminare, dedicată iubirii. Oda bucuriei, născând miracolul, dincolo de iubire, acolo unde omul e făcut să întrezărească umbrele durerii, să se roage, să aștepte... Oda bucuriei, întru apropiere și prietenie, întru măreție pe drumul artei, demnă de admirație și respect, prin ceea ce a făcut și prin ceea ce ar mai putea face, minunata scriitoare Ileana Vulpescu. Oda bucuriei, precât de ascultată, pe-atât de firești și semnele care ne fac pe unii și pe alții mai atenți cu acel firesc gând de grabnică însănătoșire și același dor permanent.


Eli Gîlcescu

Foto: Felicia Popa