luni, 8 august 2016

Și interviurile


Peste tot a lăsat un dor, un un dor permanent. 
A fost, cred, evenimentul anului 2016, petrecut în preajma Sfintelor Florii pe meleagurile brâncușiene. Cine poate uita? 
Doar interviul, cu nesfârșitele, îndelungi promisiuni, în numele onoarei de ieri, fără să doară în vreun fel, fără regret și cuvânt – onoarea de azi, un joc de nimic, cu prea multe vorbe goale, un interviu despre artă și cultură, scăpat între „accidente tehnice“, un interviu de care ne-am legat și care ne îngăduia să visăm încă și încă o ediție specială. Interviul unicat, un interviu dintre acelea pe care să-l iei și să-l porți cu tine, un interviu ca mai toate când se pierd, se pierd cu grijă 


Eli Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu