Poezia în care mă regăsesc

Nimic fără tine

nu mai vreau niciun timp fără tine aproape

n-am să trec fără toamne alături pe drum

am să curg vineţiu în oraşul de ape

şi-am să strâng cenuşiul dintre vise de scrum

cleveti-vor vecine după ceţuri de-angoasă

căutând doar banalul dintr-o falnică zi

şi-n rugina de ceruri o să-ţi pară frumoasă

umbra mea dintre nouri, albul meu de sub gri

nu mai vreau niciun timp fără tine aproape

nu mai ştiu să înalţ zmeie pale sub vânt

voi păstra amintiri între plânsele pleoape

lăstări-voi imagini într-un colţ de cuvânt

ne vor bate mătănii frunze-albastre de noapte

friguri galbene-or trece rătăcite prin noi

lupi tăcuţi ni s-or strânge între ninsele şoapte

şi vor bate monede sub pădurea de ploi

nu mai vreau niciun timp fără tine alături

felinare de suflet ni s-or stinge pe rând

am s-adun toamne verzi sub mulţimea de pături

înfrunzi-vom de zboruri, ne vom naşte râzând.

nu mai vreau niciun timp fără tine aproape...

Florina Sanda Cojocaru