miercuri, 29 iunie 2016

Poezia în care mă regăsesc


Nimic fără tine

nu mai vreau niciun timp fără tine aproape
n-am să trec fără toamne alături pe drum
am să curg vineţiu în oraşul de ape
şi-am să strâng cenuşiul dintre vise de scrum
cleveti-vor vecine după ceţuri de-angoasă
căutând doar banalul dintr-o falnică zi
şi-n rugina de ceruri o să-ţi pară frumoasă
umbra mea dintre nouri, albul meu de sub gri
nu mai vreau niciun timp fără tine aproape
nu mai ştiu să înalţ zmeie pale sub vânt
voi păstra amintiri între plânsele pleoape
lăstări-voi imagini într-un colţ de cuvânt
ne vor bate mătănii frunze-albastre de noapte
friguri galbene-or trece rătăcite prin noi
lupi tăcuţi ni s-or strânge între ninsele şoapte
şi vor bate monede sub pădurea de ploi
nu mai vreau niciun timp fără tine alături
felinare de suflet ni s-or stinge pe rând
am s-adun toamne verzi sub mulţimea de pături
înfrunzi-vom de zboruri, ne vom naşte râzând.
nu mai vreau niciun timp fără tine aproape...



Florina Sanda Cojocaru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu