Cu timpul acesta nu vă veţi mai întâlni

Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“ – 120 de ani de la înfiinţare – gazda unui eveniment de spirit care va rămâne în istoria acestei instituţii, la iniţiativa elevului de-a XII-a Ştefan Paraschiv. 

S-au aflat la acelaşi prezidiu, în sala Coriolan, trei mari personalităţi ale timpurilor noastre, fie că sunt sau nu unii de acord: scriitoarea şi traducătoarea #Ileana Vulpescu, prof. univ. dr. Gheorghe Dumitraşcu şi prof. dr. Vasile Nicoară. 

„Şcoala nu este un maidan în care vii dacă-ţi place!“ 

După ce, într-o primă parte, le-a vorbit elevilor prezenţi în sală despre vremea când era elevă şi când uniforma era sfântă, Ileana Vulpescu a oferit apoi o lucidă imagine a ceea ce înseamnă educaţia în anul de graţie 2016. 

„Mie, personal, nu-mi place cum este tratat învăţământul. Nu îmi place cum este tratat corpul didactic în zilele noastre. Pe vremea mea, era foarte mare lucru să fii profesor şi regret disciplina de-atunci. Fără un program şi o disciplină, nu se poate face nimic pe lumea asta. Este de regretat, în zilele noastre, că nu se fac planuri de perspectivă. Cineva care a găsit precedentul a creat un etaj, nu i se pare firesc să-l ridice pe al doilea, ci să-l dărâme pe primul. De aceea, copii, vă spun: învăţaţi, pentru că ceea ce veţi învăţa nu se poate expropria şi nici să ajungă la DNA. Respectaţi-vă dascălii, pentru că este o meserie foarte, foarte grea. Dacă aş fi cineva, eu aş propune ca la anumite facultăţi care formează viitori profesionişti, să se dea un test psihologic. Dacă nu iubeşti oamenii şi nu ai răbdare să-i înveţi şi pe cei care nu înţeleg de la început, nu ai şansa să fii un profesor bun. Poţi să fii tobă de carte, dar important e cum reuşeşti să transmiţi celorlalţi. Există persoane enciclopedice care nu sunt buni pedagogici. 

Trebuie să se accepte o disciplină obligatorie într-o şcoală, pentru că şcoala nu este un maidan în care vii dacă-ţi place, doar ca să mai pierzi şi tu vremea. Şcoala este făcută să te înveţe să trăieşti şi să-ţi câştigi o pâine. Diferenţa între profesori poate fi foarte mare. Şi profesorul trebuie să ştie să-ţi câştige încrederea şi preţuirea. Cei mai buni profesori sunt cei mai aspri, nu sunt indulgenţi deloc. Defectul pe care-l prezintă şcoala astăzi porneşte de la ideea din vremea comunismului: să nu laşi corijenţi şi repetenţi. Păi şi atunci ce selecţie face şcoala? Profesorul trebuie să fie un judecător drept. Nu pe simpatii sau antipatii se pun notele, ci pe cunoştinţe. Or, dacă profesorul nu te poate lăsa nici corijent, nici repetent, aia nu mai este şcoală. Eu am nişte principii demodate, dar sănătoase. Pentru că nu tot ceea ce e nou e şi bun! Dacă tot veniţi la şcoală, învăţaţi, nu pierdeţi timpul. Cu timpul acesta nu vă veţi mai întâlni”, sunt doar câteva din gândurile transmise de marea scriitoare. 

„Am fost un profesor rebel!“ 

Între septembrie 1984 şi iunie 1990, prof. univ. dr. Gheorghe Dumitraşcu s-a aflat la catedra de istorie a acestui liceu şi pe care a declarat-o una dintre marile sale experienţe pozitive din viaţă. „Experienţa raporturilor dintre profesor şi elev este una care îi implică pe cei doi factori. În primul rând - buna cuviinţă a elevului, a copilului care are părinţi şi care uneori în şcoală îşi găseşte a doua categorie de părinţi. Şi a doua - iubirea profesorului pentru copii. Fără iubire nu există nimic pozitiv. Ieşeau elevii mei de la clasă şi îi auzeam «Piedone e şucărit, azi ne-a zis tovarăşi»… În acest liceu, în anii 1984, ’85, ’86… N-am iubit niciodată profesorul super-exigent! Copilul poate să aibă nenumăratele lui probleme şi m-am întâlnit cu ele… Fără iubire din partea cadrelor didactice, dar şi puţină milă din partea anumitor elevi nu pot exista raporturi omeneşti, pentru că de omenie ducem lipsă. Nu mă dau ca exemplu, pentru că am fost un profesor rebel. Dar fără iubire, fără înţelegere, fără autoexigenţă nu te poţi numi profesor!”, a conchis în tonul său baritonal universitarul. 

Dascăli din licee tehnologice nereuşite… 

Nu întâmplător director al celei mai galonate instituţii din judeţ, prof. Vasile Nicoară a ţinut să mărturisească: „Sunt un optimist şi cunosc şi cum se poate redresa învăţământul românesc. Soluţia este aici, în sală, dar ea încă nu este pregătită. Învăţământul românesc se va redresa atunci când o bună parte din elevii acestui liceu vor spune «eu vreau să mă fac profesor». Din păcate, cei care merg spre meseria de dascăl astăzi sunt de pe la licee tehnologice nereuşite. Şi atunci diferenţa culturală, diferenţa de pregătire este enormă”. 

În final, celebra scriitoare le-a adresat un ultim gând elevilor. „Vă urez să fiţi mulţumiţi de voi înşivă, să vă feriţi de remuşcări care sunt la fel de rele ca şi boala. Să fiţi de acord cu voi înşivă, să vă găsiţi un loc în lume unde să fiţi mulţumiţi şi în primul rând să fiţi sănătoşi, curajoşi şi să aspiraţi la ceva mai bun decât în ziua de astăzi”. 

http://www.cugetliber.ro/stiri-cultura-educatie-daca-profesorul-nu-poate-lasa-corijenti-aia-nu-e-scoala-289445