duminică, 22 mai 2016



http://radioconstanta.ro/2016/05/20/audio-autoarea-artei-conversatiei-ileana-vulpescu-la-constanta/


2 comentarii:

  1. Lavinia P. Siclitaru
    Săptămâna trecută, cu prilejul vizitei dumneaei la Constanţa, am avut bucuria s-o întâlnesc pe d-na Ileana Vulpescu şi să avem o discuţie plăcută despre valorile de astăzi ale românilor, o discuţie pe care vă invit s-o urmăriţi astăzi de la 17.30 în ultima ediţie a emisiunii În Arenă, la Litoral Tv. Ţin mult să ne fiţi alături, deoarece această ediţie, pe lângă faptul că reprezintă un interviu-document este şi ultima emisiune pe care am realizat-o pentru Litoral TV. Mulţumirile mele se îndreaptă către Bogdan Grigorescu, camaradul meu de filmari, către fetele de la producţie Ana-Maria Gorun şi Daniela Mîinea, către toţi colegii de la montaj cu care am lucrat de-a lungul timpul, colegii operatori de pe platou si din regia de emisie. Un respect aparte le port şi colegilor care au plecat din Litoral Tv, unii demult, alţii recent, şi cu care am colaborat excelent în câteva producţii făcute cu suflet dar cu resurse puţine. Celor care merg mai departe le doresc succes şi-i asigur de acelaşi respect!
    Le mulţumesc şi tuturor interlocutorilor mei, împreuna cu care de-a lungul celor trei ani am pasit in casele constănţenilor. Să ne reauzim şi vedem cu bine!
    Ieana Vulpescu a scris proză şi teatru, a tradus din literaturile engleză, franceză şi spaniolă, şi semnează versiuni în limba franceză din literatura modernă şi contemporană românească. Debutul său a avut loc în revista „Familia” din iulie 1966, cu povestirea Scrisoare către un cunoscut. În 1976, Ileana Vulpescu romanul său Rămas-bun (Editura Cartea Românească - 2100 de exemplare) a fost premiat cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Cinci ani mai târziu a primit Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române şi Premiul „Cântarea României” pentru romanul Arta conversaţiei (Editura Cartea Românească - 50.000 de exemplare). În 1987 a primit premiul „Flacăra”, pentru "Sărută pământul acesta" (50.000 de exemplare).Din anul 1972, Ileana Vulpescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România. Cel mai cunoscut roman este Arta conversaţiei, care a reuşit să ajungă best-seller înainte de 1989. Romanele ei au fost traduse în slovacă ("Rămas-bun casei părinteşti"), maghiară ("Arta conversaţiei"), italiană ("Sărută pământul acesta") şi franceză ("Arta conversaţiei"). Îi mulţumesc şi lui Ştefan Paraschiv că a făcut posibilă această frumoasă emisiune!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eduard Zalle
    Să spun câteva vorbe despre întâlnire, deși îmi este cam greu. Până ieri, nu am întâlnit-o niciodată pe d-na Ileana Vulpescu în carne și oase. Ca majoritatea, o văzusem doar la TV. Lăsând deoparte carierea dumneaei, am perceput-o ca pe o ființă cu mult peste timpurile și semenii domniei sale, de o candoare și o bunătate cum nu mai întâlnești astăzi! Paradoxal sau nu, am cumpărat ultima carte din cele pe care le-a adus, este vorba de „Teatru Francez” de Romulus Vulpescu, am fost ultimul din audiență care a primit autograf și i-am oferit un exemplar din „Hotelul Paradisului” (o dramă scrisă de mine în 2013), ultimul pe care îl mai aveam în casă! Cum nu cred în întâmplare, pun totul pe seama destinului... Într-un fel, d-na Vulpescu mi-a adus aminte de bunica mea, Pompeia, femeia care m-a învățat să scriu și să citesc, care m-a învățat să joc tabinet, șah și table, să dansez tango și vals și care mi-a pus pus în brațe prima carte pe care am citit-o, „Prinț și cerșetor” de Mark Twain, de unde, tot datorită ei, port numele de Eduard de care sunt foarte mândru! Într-un cuvânt, femeia căreia îi datorez aproape totul pentru ceea ce sunt astăzi... Mai spun că drama este inspirată dintr-o poveste reală pe care mi-a zugrăvit-o bunica și cartea îi este dedicată ei. Așadar, am plecat de la eveniment cu impresia că o cunosc pe d-na Ileana Vulpescu dintotdeauna! Vă mai spun că întâlnirea de ieri m-a făcut să-mi schimb hotărârea de a nu mai publica poezii pe pagina asta. Dacă ar fi s-o caracterizez pe d-na Ileana Vulpescu în câteva cuvinte, aș numi-o Ioana D'Arc a culturii și vremurilor noastre! În rest, o stare de pace interioară care nu poate fi descrisă nicicum...

    RăspundețiȘtergere