marți, 26 aprilie 2016

Serafim de veșnicie




Unii au plâns, s-au bucurat, au îmbrățișat-o, au îngenuncheat, i-au auzit glasul profund, cu noi înțelesuri, sub imensitatea văzduhului, în preajma luminii din suflet, acolo unde „se strâng vorbe nerostite, gânduri cărora nici n-ai ști să le dai un nume, lacrimi neplânse la vremea lor...“ 

(Eli Gîlcescu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu