luni, 25 aprilie 2016

Să-mi fie îngăduit

azi, când îți voi vorbi despre frumusețea ei, despre rostul ei, și ceea ce vei auzi ca să te facă și mai puternic, și mai prudent, și mai înțelept, să te privești altfel, să crezi în tine, să te apropii de oameni, de păsări... să-ți așezi sufletul în lumină, să privești, să mângâi, să osândești la viață, acolo unde alții izbesc, mânuiesc, dau dovadă de sânge rece, fără a avea ceva viu în ei...
De ai fi avut răgaz, doar de o clipă, să fi venit în biserica de ieri, ai fi plecat liniștit și împăcat cu tine pentru a-i descifra, în timp, adevărurile ei; de i-ai fi dat ascultare, i-ai înălța rugăciuni, așa cum se înalță îngerilor, sau te-ai fi apropiat și la ureche i-ai fi șoptit: „și eu cred ca dumneavoastră“.
A pornit cu acest gând de copil, de aici, din Țara lui Brâncuși, unde a lăsat un dor, un dor permanent, acolo pe scena Teatrului „Elvira Godeanu“, un dor atât de demn și devotat al marii doamne a artei conversației. Iar în acest ceas de patimi, se multiplică la infinit 
(Eli Gîlcescu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu