februarie 17, 2016

Rămas-bun casei părintești (1975)



„M-am apucat să scriu fiindcă mă supăr, mă înfurii mai bine zis, de foarte multe ori; hotărîndu-mă să fiu o persoană urbană, care nu scuipă pe jos, nu-njură decît între prieteni și nu sparge capetele pe care ar vrea să le spargă – fac și eu ce pot; am niște petice de hîrtie în care mă simt stăpînă, în care-mi poate fi milă de cine-mi place și-n care pot lua peste picior pe cine-mi place (și mai ales pe cine nu-mi place). Prin urmare, cititorul trebuie să se aștepte la niște povești scrise de un vindicativ refulat.

 Ileana Vulpescu despre scrierile sale

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu