luni, 1 februarie 2016

Ca un cal alb

Ca un cal alb tolănit în zăpadă, așa arată dragostea mea. Nechez cu disperare-n în noapte și mă transform încet… Ce vremuri de soi odinioară, pe când trăgeam la trăsura lui Dumnezeu! Mă înșeuai cu grija ta și-ți purtam nesomnul până departe… Ce bine știu iubirile să moară! Ce mari ninsori se pregătesc să cadă! Ce frig e-aici și-i altcumva… Nici nu-s departe, doar ascult plângând tăcerea ta… E grav, doar mă transform… într-un lup alb înzăpezit, urlând dragostea mea

(Paul Arva, „Sărutul, o carte în dar“, 2015)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu